Iubire Împotriva Tuturor 💖 Vol lll

Capitolul 18 💖

După câteva minute de așteptare, Adam sosise.
Adam:Ce faci tu singură aici? Spune zâmbind.
Eva:Mă plimbam..voiam să rămân singură.
Adam:Ei bine, uite o companie. Haide, urca. Spune și îmi deschide portiera mașinii.
Ne urcăm în mașină.
Eva:Unde mergem?
Adam:Ai sa vezi imediat.
Am ajuns in câteva minute..era un..carnaval?
Eva:Adam, ce e aici?
Adam:E carnavalul de sâmbătă. Ne vom relaxa aici.
Și chiar așa a fost. Am găsit fel și fel de jocuri.
Era un joc, trebuia ca să spargi una din cele 3 sticle pentru a lua un urs din pluș.
A ratat de 3 ori...
Eva:Gata Adam! Las-o baltă. E doar un urs de pluș..
Adam:Trebuie să ți-l iau, nu mă face un urs de pluș pe mine.

Mai încearcă încă o dată și..ca sa vezi..a câștigat.
Eva:Yeiii! Chicotesc, iar Adam începe să râdă.
Vânzătoarea:Poftim! E numai al tău! Se pare că iubitul tău nu a vrut să se lase mai prejos și ți-a luat un ursuleț.
Expresia feței noastre se schimbă..
Eva:Ăăm...nu suntem împreună... Spun eu bâlbâit.
Vânzătoarea:A, scuze, nu știam.
Ne-am mai plimbat pe aici, am râs. Chiar m-am simțit foarte bine.
Și așa a trecut și o parte din zi.. acum ne plimbam prin parc. Am luat înghețată.
Adam:De mult nu m-am mai simțit atât de bine.
Eva:Nici eu. Spun și gust din înghețată. Vanilie... favorita mea.
Adam începe să râdă..
Eva:De ce râzi?
Îmi zâmbește și își duce mâna colțul gurii mele pentru a-mi șterge înghețata.
Adam:Gata. Spune și las capul în jos de rușine..
Ne-am mai plimbat,am mai vorbit..iar dintr-o dată, am călcat strâmb. Deja gata, simțeam cum o să fac contact cu pământul, însă, nu a fost să fie așa.
Adam m-a prins de mână și m-a tras spre el, foarte aproape de el.
Distanța dintre buzele mele și ale lui erau de câțiva milimetri.
Îl priveam adânc în ochi, la fel și el. Simțeam cu sângele îmi accelera prin vene, simțeam că mă topesc. Voiam să mă sărute. Simțeam nevoia de-ai simți buzele dulci și cărnoase peste ale mele.
Adam:Fii mai atentă cum mergi..spune respirând greu.
Eva: Mulțumesc! Spun și ne îndepărtăm.
E a treia oară care mă salvezi, spun și încep să râd.
Adam:Dacă ești cu capul in nori.
Așteaptă un pic, vin imediat. Și de data asta când zic "așteaptă" , mă refer să nu te miști nici măcar un milimetru.
Eva:Ok, ok.
Off Adam..oare unde s-a dus?
Mă rog, in fine, apare el.
Stăteam asa, liniștită, și deodată, simt o mână la gură mea. Incerc sa strig după ajutor dar degeaba, mi-au pus la nas o batistă care mirosea foarte urât, după care, nu am mai văzut nimic.

Mă trezesc din așa zisul *somn*. Mă simt foarte amorțită..vreau să mă mișc, să mă ridic, dar observ că sunt legată de un scaun. Analizez mai bine situația și observ că mă aflu într-o clădire înfiorătoare.
Ce naiba mi s-a întâmplat? Eu eram in parc cu Adam, mi-a zis să-l aștept doua minute, că vine imediat, din câte înțelesesem eu, a zărit un vechi prieten, de data asta l-am așteptat..nu am mai plecat.. Unde mă aflu acum?
Eva:Hello...nu e nimeni ?
Se aud niște pași..se pare că vine cineva..
Ușa se deschide și când observ cine intră...
Eva:Tu.. spun cu ură.
Omul:Eu!
Era omul care apăruse în fața mea, atunci, in parc, cu o armă.
Eva:Trebuia să-mi dau seama. Unde e Jefferson?
Omul:O sa vina și el imediat. Nu-ți face griji.
Eva:Acum de ce m-ați răpit? Ce mai vreți?
Omul:Se pare că ai supraviețuit când a luat cabana foc, ai avut noroc..
Eva:Despre asta e vorba? Voi încă nu ați renunțat?
Omul: Jefferson vrea răzbunare. N-o să se lase până n-o să se răzbune. O să te omoare. Acum, nimeni nu te mai poate salva.
Eva:O sa mă salveze. Familia mea va veni după mine. O sa mă salveze.
Omul:Când o să vină ei s-ar putea sa fie prea târziu. Tu o să fii deja moartă.
Eva:Eram cu cineva in parc. Cu Adam. Își va da seama că lipsesc când nu o să mă mai vadă acolo.
Omul:Hmm..s-ar putea sa ai dreptate. Însă..până o să te caute ei, până o să te găsească... Tu o să fii deja moartă. Spune și iese din cameră.
Eva:Adam..vino după mine, te rog, salvează-mă.. îmi este tare frică..spun în șoaptă și câteva lacrimi își fac apariția pe fața mea.