Îmi iau geaca pe mine și urc in mașină.
Parchez mașina și cobor din ea. Bat la ușă. Îmi deschide mama ei.
Adam:Bună dimineața, doamna Brown. De fapt, buna ziua! Spun și râd.
D-na Brown:Bună Adam! Spune zâmbind. Intră! Îmi spune și eu intru.
Anne:Adam!? Știam eu că o să vii.
D-na Brown: Nu înțeleg.
Anne:I-am zis eu Evei că Adam imediat cum o să se trezească o să vină aici. Ba chiar am pariat. Dar, desigur, ea nici n-a vrut să audă.
Adam:Cam multe știi tu. Spun și mama ei râde.
D-na Brown:Este în bucătărie.
Adam:Mersi. Spun și mă îndrept către bucătărie. Stătea cu spatele spre mine, luându-și un pahar cu apă. Mă îndrept cu pași mărunți către ea și o iau în brațe de la spate. Tresare, dar apoi se liniștește când îi simt aroma gâtului.
Eva:Ce cauți tu aici? Mă întrebă.
Adam:Am venit să vorbim. Spun și se întoarce cu fața către mine in timp ce bea apă.
Adam:Uite..îmi cer scuze pentru aseară. Am cam întrecut măsura. Daca mă întrebi de ce am băut, nici eu nu știu de ce. De fapt știu, dar încă nu mă simt pregătit ca să-ți vorbesc despre asta. Îmi pare rău, când m-am trezit diminea-... Vreau sa pun dar își lipi buzele de ale mele, punând paharul cu apa pe masa, ca să-mi ia fața în mâinile ei. O cuprind de talie și adâncesc sărutul.
Eva: Nu-ți cere scuze, ok? Nu ai de ce. Nu e ca și cum ți-aș interzice să bei, Adam. De fapt..eu ar cam trebui sa îți cer scuze. Nu știu ce ți se întâmplă și prin ce treci, și nici nu vreau să-mi spui, doar atunci când o să fii pregătit. Nu te presez. Insa, să știi că indiferent despre ce este vorba, eu îți sunt alături, bine? Te vei putea baza mereu le mine. Vreau să-ți fiu alături. Mereu voi fi alături de tine ok?
Adam:Nu mă îndoiesc nici o clipă de asta. Spun și mă îmbrățișează strâns.
Eva: Deci..suntem bine?
Adam:Suntem bine! Spun și o sărut. Își înconjoară mâinile în jurul gâtului meu, iar eu o ridic pe blatul de bucătărie dărâmând paharul cu apa.
Eva:E al doilea pahar spart in dimineață asta. Spune și chicotește, iar eu o privesc nedumerit.
Eva:Mateo și Alexa au făcut și ei același lucru ca și noi, mă lămuri ea.
Îi sărut gâtul flămând, mușcând din el, auzind-o cum geme ușor..îmi plimb mana pe corpul ei. Ajung acolo jos și încep să mângâi locul acela, făcând-o sa geamă. O mușc ușor de lobul urechii..
Eva:Adam...ar putea veni oricând. Spune și mă uit către sufragerie, unde se aflau mama ei și Anne. Are dreptate.
Mă dau la o parte și se dă jos de pe masa.
Adam:Eu trebuie sa plec acum. Am o ședință la firmă. Se pare că am și întârziat, spun și mă uit pe ceas și chiar așa e.
Eva:Ai venit aici doar pentru mine, deși știai că ai ședință și o să întârzii? Ce drăguț!
Adam:Da. Tu ești mult mai importantă pentru mine. Nu m-aș fi putut concentra toată ziua știind cănj am vorbit cu tine. Îmi porți noroc, iubito! Spun în timp ce ajungem in sufragerie. Zâmbea. Zâmbetul ala, ce n-aș face pentru el!
D-na Brown: pleci?
Adam: Aș mai fi vrut să stau, dar..trebuie sa ajung la o ședință unde am întârziat. Spun și mă îndrept spre ușă, cu Eva in urma mea.
Anne:Ai venit aici chiar și pentru câteva minute, deși știai că ai ședință și o să întârzii?
Adam:Da. Soția mea este mai importanta decât orice. Spun și îi zâmbesc și văd că se roșește. Chiar și 5 minute dacă am văzut-o acum, o să-mi poarte noroc toată ziua. Spun și mama ei și Anne zâmbesc. Eva se uita zâmbind la mine.
Adam:Pa, iubito!
Eva:Pa, iubitule! Spor la muncă! Spune și o sărut cast pe buze, făcând-o să roșească, iar apoi plec.Eva povestește:
Am mai stat puțin pe la mama ascultând-o pe Anne cum spunea" "Ți-am zis eu!? Spune! Nu ți-am zis eu că o să vină?! "
Anne:Da..să-i vedeți acasă cum sunt, doamna Brown, parcă ar fi Romeo și Julieta. O aud zicând și abia atunci mă trezesc din visare.
Eva:Ia gata, ce, n-ați mai văzut doi oameni îndrăgostiți care se iubesc enorm de mult? Ce ? Soțul meu a venit după mine deoarece își făcuse griji pentru mine, ce va tot mirați atâta? Spun eu prefăcându-mă supărată, punându-mi mâinile una peste alta, iar cele două încep să râdă.
Deodată, încep să mă simt rău, am mâncat o prăjitură cu ciocolată. Cred că era prea multa ciocolata. Dar, mi se făcuse poftă, și când am văzut-o, simțeam nevoia sa o mănânc. Și ieri și alaltăieri m-am simțit un pic amețită..dar am pus-o pe seama stresului...adică..la faza cu Adam, mă refer.
Mama:Eva, scumpo, ești bine? Mă întreabă îngrijorată.
Eva:Da..sunt bine..
Mama:Eva, și adineauri ți s-a făcut rău, ești bine?
Eva:Da mama..sunt bine. Spun și în acest moment intră Mateo și Alexa în casă.
Mateo:Se vede că a venit Adam aici, uită-te la ea cum i s-a schimbat încruntarea din privire.
Eva:De unde știi că Adam a fost aici?
Alexa:Ne-am întâlnit cu el când am ieșit afară. Spun aceștia zâmbind. Zâmbind prea mult. Ok..ce dracu se întâmplă cu ei?
Eva:Ce este cu voi?
Mama:Va comportați ciudat, copii.
Mateo:Stai liniștită, mămicuțo! Avem să-ți dăm o veste buna. Te vei bucura foarte mult. Spune și se uită unul la altul..
Eva: Spuneți odată.
Alexa:Sunt însărcinată!
Eva:Poftim? Spun și o iau în brațe pe Alexa, felicitand-o.
Anne: Felicitări! Mă bucur pentru voi! Spune și ii îmbrățișează pe amândoi.
Ei:Mulțumim!
Mama:Deci să înțeleg că o să devin bunică?
Alexa:Una chiar foarte tânără. Spune Alexa zâmbind, iar apoi o îmbrățișează.
Mă bucur pentru ei. Sunt așa fericiți. Vor avea un copilaș. Îmi amintesc de momentul când am aflat eu că sunt însărcinată. Ce mai moment! Adam m-a anunțat. Spun și râd pentru mine. La noi totul e ciudat! Sa nu ne fie de deochi!
Am mai stat pe aici, de vorbă cu ele, așa..ca intre femei. Alexa ii cerea tot felul de chestii lui Mateo, îl punea să facă tot felul de lucruri, sub pretextul că e însărcinată. Râdeam pe burtă.
Mateo:Ia gata. Mi-ați obosit soția. In caz că nu știați, e însărcinată. Spune și o ridica de pe canapea, luând-o în brațe.
Alexa:Lasă-mă jos, Mateo.
Mateo:Nu, trebuie să te odihnești. Te-ai obosit prea mult.
Eva:Și sa înțeleg că acum tu o să o obosești?
Mateo:Eu sunt soțul ei, la mine merge. Plus că, nu as face nimic care să îi pună în pericol viața soției mele și fiului meu.
Alexa: Încă nu știm ce e. Poate o să fie fetiță, na!
Spune și acesta râde, iar apoi urcă în cameră. Eu tot rău mă simt.
Eva:Ei bine, cred că o să plecăm din noi, mama.
Mama:Nu mai stați, scumpo?
Eva:Nu mai, mămico, o sa merg și eu acasă. Or sa mă dea dispărută. Spun și dau să mă ridic, dar brusc, mi se face rău
Anne:Eva..Eva...ești bine?
Eva:Da, sunt bine. Spun și vreau să înaintez, dar simt din nou amețeala aia cumplită, dar de data asta mult mai puternică.
Mama:Fata mea, ești bine?
Simt că ma ia amețeala iar apoi văd negru.Mama și Anne mă duseră la spital.
Eva:Ce s-a întâmplat, d-nă doctor?
D-na doctor:Nu e nimic de care sa vă faceți griji. Dar..mai bine ați veni să va fac un ecograf.
Ecograf? Stai, ce ?
Mama și Anne începuseră să zâmbească, iar eu incercam să-mi dau seama daca ce am auzit e adevărat.
Mă așez pe pat și doctora îmi punea gelul acela pe burta.
D-na doctor:Felicitări, d-na Eva. Sunteți însărcinată în 6 săptămâni.
Eva:Poftim? Spun șocată iar mama și Anne își duceau mana la gură de bucurie.
D-na:Sunteți însărcinată, doamna. Felicitări!
Am plecat de la spital. Sunt însărcinată!? Nu îmi vine să cred..
Mama: Felicitări, scumpa mea. Ești însărcinată! Spune și mă îmbrățișează.
Eva:Sunt însărcinată!? Spun șocată. Încă incerc să-mi revin.
Anne:Da fato, ești însărcinată.
Eva:Nu îmi vine să cred. Spun și încep să plâng de fericire.
Am plecat acasă.
Adam era încă la firmă. Urc in camera mea.
Sunt însărcinată? Spun și îmi pun mana pe burta, mângâind-o.
Eva:Sper din tot sufletul ca sa te pot aduce pe lume, fata mea. Știi..tatăl tău o să se bucure foarte mult, când va afla de existența ta. Știi prea bine că își dorea o fetița, și..am inceput și eu să îmi doresc asta. Dar..daca ai fi băiat, asta nu înseamnă că nu te vom iubi. Spun și îmi șterg lacrimile de la ochi.
Eva:Iubitule!? Ai venit?
Adam:Da iubito, am venit. Spune și își dă geaca jos, punându-se in pat, lângă mine.
Adam: Sunt foarte obosit iubito. Am muncit foarte mult azi...spune și mă trage spre el, sărutându-ma pe gât, iar eu încep să rânjesc.
Eva:Atunci..încearcă să dormi, iubitule. Probabil te simți amețit după seara trecută. Trebuie sa te odihnești. Spun eu rânjind.
Adam:Am nevoie de tine, prințeso. Spune și îmi mușcă gâtul.
Eva:Cum am să te fac eu sa te simți mai bine, iubitule? Trebuie sa te odihnești.. ai nevoie de somn, iubitule. Spun eu nevinovată.
Adam:Vino aici, diavolițo. Spune și mă trage peste el.Eva:Cat e ceasul? Spun în timp ce mă învelesc mai bine cu cearceaful. Mi se făcuse frig.
Adam:6 jumătate. Nu te acoperi, îmi place să te văd așa.
Eva:Dar îmi este frig, iubitule. Îmi este frig. Mă plâng eu ca un copil.
Adam:Bine iubito, cum spui tu, se bosumfla acesta.
Eva:Iubitule...spun și mă apropii de el, ca să-l sărut pe buze. Văd că nu se împotrivește, așa că decid să mă pun peste el.
Îmi mângâie spatele gol, iar apoi, coboară spre fundul meu, strângându-mi fesele, eu scoțând un icnet. Încep să mă mișc, astfel încât să scoată un scurt geamăt.
Eva:E mai bine așa, iubitule?
Adam:E foarte bine, iubito. Spune rânjind.
Adam:Haide, învelește-te. O să-mi răcești, iubito. Spune și mă învelește cu cearceaful.
Eva:Adam..putem vorbi puțin? Spun în timp ce îmi pun capul pe umărul lui.
Adam:Tocmai asta facem acum, iubito. Spune și râde.
Eva:Vreau să-ți spun ceva..
Adam: Spune-mi. Spune și fac o pauză în vorbire. Nu știu cum să-i zic.. n-am mai trecut prin așa ceva.. prima data mi-a zis el că sunt însărcinată, la naiba.
Adam:Spune-mi iubito, ce este ? Ma îngrijorezi.. spune văzând că eu nu spun nimic.
Eva:Nuu..nu ai de ce sa te îngrijorezi..
E ceva de bine.. pe mine m-a bucurat foarte mult, sper că și pe tine te va bucura la fel de mult ca și mine.
Adam:Bine iubito, spune-mi odată, simt că înnebunesc.
Eva: .......Capitolul următor în curând ❤
Eva e însărcinată, din nou. Cum va decurge sarcina ei?
Îi va spune Eva lui Adam că e însărcinată? Cum va reacționa acesta?
Asta așa, ca o surpriza pentru voi, pandicornii mei frumoși 😍
CITEȘTI
Iubire Împotriva Tuturor 💖 Vol lll
Ficção GeralMulți știu doar ce vreau eu să știe. Nimeni nu mă cunoaște cu adevărat, doar câțiva oameni. E uimitor cum viața unui om poate lua o întorsătură neașteptată, in final, rămânând cu nimic. Atunci când ai totul, viața îți ia acest "TOT" pe care-l ai. Câ...