Iubire Împotriva Tuturor 💖 Vol lll

Capitolul 64 💖

Și-a revenit!?
Mama:De vreme ce doctorii zâmbesc, înseamnă că ceva este bine.
Eva:Adam.. spun și sper sa fie bine.
Doctorul ieșise cu un zâmbet imens pe fața.
D-l Black: Domnule doctor, cum se simte fiul meu?
Doctorul:Este bine, nu aveți de ce sa va faceți griji.
Toți răsuflăm ușurați.
Eva: Slavă Domnului!
Doctorul:Acum, este în afara oricărui pericol. Așteptam doar sa se trezească. Sa treceți cu bine peste asta! Spuse și plecă.
Eva: Slavă Domnului! Adam e bine, Adam al meu e bine. Spun și plâng de fericire. Încă nu-mi vine sa cred. Sunt șocată. Cu toții am început să zâmbim.
Mama:Alexa, fata mea, duceți-va și voi acasă. Sunteți obosiți, ești și însărcinată. Uite, Adam e bine.
Alexa:Dar..
Eva:Du-te Alexa, Adam e bine, spun fericită. Mergeți acasă. Spun și dau din cap aprobator amândoi. Alexa, Mateo, tata și Nick plecară. Rămăsesem eu, mama, Olimpia și d-l Black.
Mamă:Scumpo, de ce nu mergi și tu să te odihnești? Te-ai consumat foarte mult..
Eva:Nu. Sunt bine. Vreau sa stau langa Adam, nu îl pot lăsa singur. Spun și îl privesc pe geam.
Olimpia și d-l Black s-au dus să ia câte ceva de mâncare.
Doctorul intrase la Adam încă o data și ieșise.
Eva:Se simte bine?
Doctorul:Da, nu aveți de ce sa va faceți probleme.
Eva: Slavă Domnului! Pot să-l văd?
Doctorul: Desigur.
Am intrat în salon. Adam dormea. Dormea atât de drăguț. Mă apropii de patul lui. Lacrimi de fericire îmi curg pe fața.
Eva:Adam..spun și întind mâna spre el, ca să-l mângâi pe față.
Trag scaunul mai aproape și mă așez jos, lângă el.
Eva:Cat mă bucur că ești bine! M-am speriat foarte tare, Adam. M-am temut că o să pățești ceva.. Iubitule.. slavă Domnului că ești bine. Nu as fi putut să trăiesc daca ai fi pățit ceva. Îi iau mana in a mea. Ce as fi făcut eu fara tine? Ce ar fi făcut Thalia fără tine? Spun și îi așez mâna pe abdomen. Ce am fi făcut noi fără tine, Adam? Eu nu as fi putut trăi fără tine, Adam. Aș muri fără tine.. când...spun și încerc să îmi abțin plânsul. Când au intrat o grămadă de doctori la tine și erau agitați, m-am speriat foarte tare. Am crezut că o să ți se întâmple ceva. Mi-a stat inima în loc, Adam.. mi-a fost foarte frică că vei păți ceva..
Slavă Domnului că ești bine. M-am speriat foarte tare. Spun și îl sărut pe obraz. Îmi așez capul pe pieptul lui. Aici am de gând să stau, lângă el, până se trezește. Nu vreau sa mai plec de lângă el. Nu vreau să-l las singur.
Eva:Sunt lângă tine, iubitule. Sunt langa tine. Sa știi că te iubesc foarte mult, foarte mult.
Se făcuse și seara. Fără să-mi dau seama, adorm așa, cu capul pe pieptul lui.

Se făcuse dimineață. Mă trezesc amorțită. Am adormit pe un scaun toată noaptea. Îmi ridic capul de pe pieptul lui Adam și îl privesc. Un zâmbet îmi apare în colțul gurii când îl văd. Slavă ție, Doamne, că nu a pățit nimic!
Eva:Bună dimineața, iubitule! Spun și îl sărut pe obraz, in timp ce mâna lui se afla in a mea.
Am stat minute in sir privindu-l. Zâmbeam de fiecare dată. Trezește-te Adam, te rog, trezește-te.
Eva:Iubitule... trezește-te. Îmi e tare dor de tine. Nu îmi place să te văd în patul asta, așa, în starea asta. Spun și îi mângâi obrazul. Dar...n-am să te grăbesc. Odihnește-te cât vrei tu, numai sa fii bine. Spun și îl sărut, de data asta pe buze.
Eva:Mi-au lipsit buzele tale...
Mă ridic de pe scaun și vreau să ies afară. Vreau sa vad care e atmosfera. Sper doar ca Adam sa se trezească cat mai repede și să plecăm cat mai repede de aici.
Înainte de a ieși din salon și a închide ușa, mă uit la Adam, care dormea atât de frumos. Închid ușa și merg pe hol, unde o văd pe mama stând pe unul dintre scaune.

Eva:Mama, tu nu ai plecat acasă? Ai dormit aici toată noaptea?
Mama:Nu scumpo, am plecat acasă câteva ore, după care m-am întors aici dis-de-dimineață.
Eva:Ar fi trebuit să stai sa te odihnești. Adam e bine. Nu ai de ce să îți faci griji.
Mama:Da..e bine, dar..eu am rămas cu gândul la tine. Ești bine?
Eva:Sunt bine. Adam și-a revenit, cum sa nu fiu bine?
Olimpia și d-l Black unde sunt?
Mama:Au ieșit afară să vorbească. Au stat toată noaptea aici, pe scaunele astea. Săraca Olimpia, n-a închis nici măcar un ochi.
Eva:S-a speriat și ea.. abia ce și-a regăsit fiul și imediat l-a găsit în starea asta..
Mama:Da.. au plecat acum câteva minute.
Eva:Bine..să vorbească și ei. Au stat atâția ani despărțiți. Au nevoie să fie singuri.
Mama:Da.. haide să mănânci ceva, draga mea. Nu ai mâncat nimic. O sa te îmbolnăvești. Ești și însărcinată, te-ai neglijat foarte mult, scumpo.  Ai slăbit. Adam o sa ne omoare pe toți dacă o să afle că nu ai mâncat nimic. spune râzând.
Eva:Bine, haide. Spun și încep să râd și eu. Chiar ar face-o. Ar face scandal când o să afle că nu am mâncat nimic, mai ales că sunt și însărcinată.