Maritata cu forta . (+18) [IN CURS DE EDITARE]

Capitolul 6

La vederea acestui bilet un sentiment de greata o incearca pe Meryem. Nimic din gesturile lui Yassir nu o impresionau. Privea linistita pe geam. Observa ca in casa de vis a vis cineva urmeaza sa se mute. Iese pe balcon pentru a observa mai bine cine este noul locuitor. Observa un barbat inalt, facut care dirija lucratorii. Pret de cateva secunde acea figura devine din ce in ce mai cunoscuta. Era Cazimir, acestia au ramas prvindu-se asa pentru cateva secunde. Privirea lui emana ura, nu mai gasea caldurea si linistea.

Din perspectiva lui Cazimir...

Gonea pe strazi pentru a ajunge cat mai repede spre casa. Aceasta "intalnire de afaceri" l-a incomodat rau si nu intelegea de ce. Probabil ca a revazut-o pe Meryem? Nu, ce treaba are ea, a trecut timp suficient cat el sa si-o scoata din inima. Era imposibil sa trezeasca in el sentimentele de atunci.
Urmatoarea zi dimineata, se indreapta spre Aylin o buna si veche prietena de-a lui pe care nu o mai vazuse de ceva timp.

-Buna dimineata Aylin! -spune Cazimir imbratisandu-si prietena.

Aylin era o femeie singura, si foarte secretoasa cu viata ei intima. Nimeni, nici macar Cazimir nu stia prea multe despre trecutul ei. A cunoscut-o intamplator cand el era inca student la minereuri. In urma unui seminar a avut placerea sa o cunoasca pe Aylin care a ramas placut surprinsa de abilitatile lui.
S-au mai intalnit de cateva ori la coferinte si alte seminare. Au descoperit ca au puncte comune si au devenit foarte buni prieteni. Aylin fiind o femeie trecuta prin viata, avand varsta de 50 de ani ia fost mereu alaturi lui Cazimir cu sfaturi.

-Dragul meu prieteni, bine ai venit! -spune Aylin in timp ce-l imbratiseaza. Ce uimita sunt sa te vad!

-Ba nu esti deloc uimita.

-Nu ai putut sa pleci.

-Nu e vorba ca nu am putut. Nu am plecat.

-Astepti sa te intreb de ce, dar n-o sa te intreb. Dar as putea sa te intreb ce pretex ai.

-Nu am nici un pretext. -replica Cazimir - Inca nu mi-am terminat treaba cu Yassir.

-Esti nervos?

-Nu! Iti povestesc. Iti spun pentru ca m-ai intrebat. Trebuie sa raman aici, nu pot lasa franele in mainile lui. De data asta nu pot face tot ce vrea.

-Tu vrei sa te razbuni pur si simplu! Nu ziceai ca s-a terminat? Daunazi, erai foarte sigur pe tine. Ce e asta acum Cazimir?

-Am o sedinta. Te sun pe seara - spune Cazimir intorcandu-i spatele lui Aylin

-Stai sa te conduc. -spune Aylin in timp ce se indreapta spre iesirea curtii - Stai putin, stai putin! Ieri te-ai dus la petrecerea aia. Si i-ai vazut, fiind amandoi foarte fericiti, chipurile. Desigur sa nu uitam nici de aparitia ta triumfala in fata lui Meryem. Ce ai facut? Ai intins mana si ai zis: Buna doamna Meryem! Eu sunt Cazimir. Asa ai zis? Ce ai facut -spune Aylin razand. Nu am ghicit?

Dupa cateva momente de liniste ...

-Apoi, te-ai uitat in ochii ei. Si ai inteles ca nu a trecut nimic.

-Ba nu! Am inteles cum totul a trecut! Mi-am amintit la ce m-am condamnat si de ce am fugit atatia ani! Dar nu mai fug fiindca nu am de ce! Sa fuga si ei putin!

-Adica recunosti ca ceea ce simt este dorinta de a te razbuna! Nu face asta Cazimir! Tu ai avea de suferi mai mult! N-o face.

-Aylin! Am avut deja de suferit pana acum!

-Scumpule, tu si Meryem trebuie sa va infruntati pana acum! Trebuie sa discutati despre ce simtiti! Marturisita-va recipro. Nu se poate asa. Ati fi distrusi amandoi, Cazimir.