Maritata cu forta . (+18) [IN CURS DE EDITARE]

Capitolul 19

Yassir credea ca este o gluma. Nu ii venea sa creadă. Ozgur pentru Yassir reprezenta cu adevărat o amenintare. Știa ca a făcut o obsesie pentru Meryem, pe care nu și-o manifesta și era ferm convins ca va face orice pentru ea. Lui Yassir ii era frica ca se poate afla adevarul. Ozgur era pe urmele lui și avea sa-i fure tot ce are mai depret, pe Meryem.

-Meryem, de unde îl cunosti pe acest individ?

-Eu? De nicăieri! Dar el ma cunoaște mai bine decât ma așteptăm. Ma duc in camera vreau sa ma schimb si sa merg la Ruzgar.

Odată ajunsă in camera, găsește un plic pe asezat pe pat. Îl deschide și citește..

"Deja îmi lipsești, iubito! Ma întorc după tine imediat cum pot!"

Meryem mai citii odată scrisoare și o mototolește. Nu intelegea exact ce se întâmpla. Totul era demn de pus intr-o carte. Nimic nu mergeam cum trebuie, când totul urma sa fie bine, se întâmpla imediat ceva inevitabil. A fost forțată de către Yassir, acum de Ozgur. Se simțea o jucărie in mâinile celor doi bărbați. Avea nevoie de o iubire sinceră, de o viața liniștita alături de bărbatul pe care-l iubește. Își dorea sa-și bea liniștita cafeaua pe veranda unei case in mijlocul pustietății alături de ea fiind iubirea ei veșnica. Gândurile ii sunt întrerupte de usa camerei care se deschide.

-Meryem?

-Spune! -replica aceasta fără a se uita la Yassir

-Unde l-ai întâlnit pe Ozgur?

-Nu l-am întâlnit Yassir! El m-a găsit și m-a închis intr-un loc.

-Ți-a făcut ceva?

-Mi-a făcut exact ce mi-ai făcut și tu Yassir! -se îndreaptă Meryem către el.

Yassir începe și tranteste obiectele de prin camera. Era extrem de nervos. Acel bărbat i-a atins femeia. Femeia care era doar a lui! Nu suport aceasta ideea, nu își dorea nici macar sa-și imagineze cum au decurs lucrurile între cei doi.

-Mi-as fi dorit sa fii fost de fata.

-De fata? Meryem ce minte bolnava ai?

-Da! Sa fii văzut suferința de pe fata mea și sa-ți dai seama ca asa eram și când m-ai pus tu in acea ipostaza.

-Ah, Meryem! Îmi pare rău! -spune Yassir in timp ce-și trece mâna prin par.

-Este totul in zadar Yassir, nu te chinui.-spune Meryem in timp ce părăsește încăperea.

Trecuseră câteva săptămâni de când Ruzgar se afla in închisoare și Yassir nu reușisera sa-l scoată de acolo. Ruzgar cazu intr-o depresie, toată liniștea de acolo îl înnebunea. Se gândea la Isra și la tot ce se întâmplase. Deși o ura din tot sufletul ii lipsea. A iubit-o era și era ferm convins ca și ea l-a iubit pana intr-un anumit moment. Prin usa de metal i se strecoară un plic. Se ridica de pe patul din mental sa vadă despre ce era vorba. Deschide plicul și vede câteva poze cu Isra și Billy. Încremeni. Era ultimul lucru pe care-l și dorea sa vadă, nu își putea imagina ce s-a întâmplat între cei doi și nici nu își dorea, însă pe acele poze se vedea. Puteai observa fericirea de pe chipul ei și dragostea din ochii lui. Nervi erau întinși la maxim. Trânti tot ce-i venea la îndemâna. Era răpus de durerea și tradarea lor. Nu își mai vedea rostul pe acest pământ. Ia un cerșeaf de pe pat și îl strânge bine de unul dintre stâlpii de susținere, își pune un scaun sub picioare pe care se aseaza și își zice o ultima rugăciune. Viața îl doborase complet. I-a luat tot ce avea, libertate, încrederea și iubirea veșnica. Și-a pus o ultima dorința și a împins scaunul de sub picioare. Ochii s-au făcut mari, ca mai apoi sa se închidă, definitiv.