Maritata cu forta . (+18) [IN CURS DE EDITARE]

Capitolul 17

Între timp Meryem se strecoară de la petrecere și se retrage intr-un loc ferit de restul lumii. Se aseaza pe iarba usca și portocalie. Scoate din micuța geanta un plic roșu. Era o scrisoare de la Cazimir primită cu mult timp in urma pe care nu o deschise, cel puțin pana astăzi. Cazimir a rugat-o acest lucru. Ia oferit acea scrisoare și i-a cerut sa o deschidă in momentul in care simtea ca viața ei va lua o întorsătura incredibila. Meryem simți ca acum era momentul. Era momentul oportun sa deschidă scrisoare și sa citească conținutul acesteia. Din micul plic se zărește o foaie albă cu un scris caligrafic.

"Draga mea Meryem, dacă vei crede o secunda ca dragostea mea pentru tine s-a risipit, sa mi se anuleze secretul. Atunci deschide scrisoarea aceasta, cum ți-am și spus. Din moment ce citești asta acum, înseamnă ca n-ai avut încredere in mine. Te-ai îndoit de mine și de sentimentele mele, iubita mea. Meryem, indiferent de ce se întâmpla in viața ta acum, eu continui sa te iubesc, esti unica mea. Pe tine iubito, te ascund in partea stânga a pieptului, continui sa bati odată cu inima mea. Te țin acolo, in locul inimii. Ascund zilele pe care le-am trăiți ducându-ți dorul. Tu esti aerul pe care îl respir. Acum spune-mi tu, cum as putea renunța la tine?  Eu nu am trecut niciodată peste tine. Și nici o alta femeie nu va reuși acest lucru. Am rămas cu tine ca sa te pot iubii in continuare. Era ușor sa renunț la tine, dar eu am rămas cu tine, frumoasa mea. Te-am iubit mai mult decât se poate iubi intr-o viața. Dacă o sa crezi intr-o zi ca am renunțat la tine, sa știi ca l-am emiliminat pe omul care te iubea, și am devenit un alt om, ca sa nu renunț la tine. L-am ucis pe Cazimir. Nu-i nimic, nu te întrista, cum spunea poetul: "Pasarea moare, tu amintește-ți zborul."

Lacrimile își făcură simțită prezenta pe obrajii lui Meryem. Regreta, regreta ca nu a luptat suficient pentru a-și traii povestea de iubire, ca nu a luptat pentru visul ei, ca nu a ajuns sa facă facultatea intr-o țara straina, asa cum își dorea. Era complet debusolata, regreta ca nu a renunțat când a avut ocazia pentru a-și lua vechea viața înapoi. Și nu era vorba de o repulsie fata de Yassir, sau amintirile trecutului. Își dorea o viața normala, fără reguli meschine. Nu își dorea in totalitate sa renunțe la Yassir dar nici sa se întoarcă la Cazimir. Își dorea o viața normala și liberă. Viața unei tinere de vârsta ei.

-Meryem! -spune o voce masculină.

- Cazimir?

-Ce cauți aici?

-Am vrut sa stau puțin singura. Tu de ce ai venit după mine?

-Ma asiguram ca e totul ok, nu vreau sa creezi probleme in seara asta.

-Fii fără grija, te vom saluta civilizat și vom merge acasa.

-Atunci, nu-i nici o problema.

-Rămâi cu bine. -spune Meryem in timp ce-l imbratiseaza.

Cazimir privii in gol.

-Nu as fi renunțat niciodată la tine Meryem, niciodată. -șoptește Cazimir.

Meryem se uita la el.

-Nu am avut de ales Cazimir. Asta e ce mi-a oferit viața.

-Nu, asta ai ales tu.

-Eu nu ma pot lupta cu ei, Cazimir. De aceea, îți doresc viața buna lângă Sua. -spune Meryem in timp ce se dezlipește din îmbrățisare și se îndreaptă înapoi spre petrecere.

In tot acest timp Billy și Isra, ajutați de uniul dintre paznicii de acolo, bun prieten cu Billy ii ajuta sa scape. Se îndreaptă toți 3, in una dintre bolidurile luxoase ale lui Yassir, către ieșirea din oraș. Ieșirea din oraș ducea către mare, unde ii aștepta o barca ca mai apoi sa se îndrepte spre cel mai apropiat port și sa părăsească atât orașul cât și țara. Voiau sa trăiască in tihna alături de micul pui de om. Odată ajunși se îndreaptă către mal. Barca încă nu ajunsese. Isra era îngrijorată.