Maritata cu forta . (+18) [IN CURS DE EDITARE]

Capitolul 11

Ruzgar paraseste dormitorul fiind răpus de vorbele aspre ale lui Meryem. Aceasta rămâne in continuarea in linistea profunda a camerei dar in zgomotele puternice care ii răsuna in minte. Ultimele luni au fost epuizante : căsătoria, întoarcerea lui Cazimir, adevarul despre Ruzgar, răutățile soacrei și vorbele de atenționare ale tatălui, prizoniera in propriul trecut.
Pentru Meryem tatal și fratele ei sunt cele mai de preț lucruri in ciudata celor întâmple. Tatal ei a avut mereu o părerea nu prea buna despre femei iar Meryem nu a inteles asta niciodată! Pentru tatal ei, corpul femeii este un păcat din naștere, o femeie nu a existat cu adevărat in ochii tatălui, doar ca o posibila "servitoare", ordonând mereu : "Fa mancare!", "Stai cu copii!", prizoniera in camera ei și cadou împachetat in virginitate pentru bărbatul pe care îl va alege. Însă asta nu l-a împiedicat sa o o iubească pe Meryem ca pe ochii lui din cap.
In ciuda acestor lucru s-a ocupat de educația
lui Meryem, fiind de altfel foarte bine privită in societate, a învățat-o sa fie feminină și plăcută in vorba. Sa deschidă gura doar atunci când este întrebata. Sa nu fie vulgara! A învățat-o sa pașească demnă in aceasta lume! Sa fie grațioasă și ascultătoarea! Sa nu ducă alcool sau tigara la gura, sa nu se macheze prea strident și sa nu se îmbrace prea scurt. Și cu toate acestea nu i-a putut asigura lui Meryem fericirea, niciodată nu a făcut asta. Într-adevăr, soțul ei este un om respectat, un om cu bani și un om care ii poate asigura lui Meryem un trai cât se poate de bun. Însă toate acestea nu ii asigura fericirea. Gândurile lui Meryem sunt întrerupte de alte doua bătăi in usa.

-Da? -se aude vocea înceată a lui Meryem

-Ce faci, fata mea? -întreabă Omaha apropiindu-se de patul lui Meryem.

-Bine, sunt bine.

-Cred ca îți sunt dator cu niște explicații, fata mea.

Meryem se uita la el și nu schița nimic.

-Meryem, iartă-mă! Iartă-ma ca te-am născut și conceput cu mama ta in aceasta țara și in aceste tradiții. Iartă-mă ca am fost atât de dur cu tine ca mai apoi sa te arunc in aceasta colivie. Iartă-mă ca am uitat sa-ți fiu tata. Sunt conștient ca ți-am greșit, atât eu cât și restul familiei, in special Ruzgar, nu-l condamna și nu îl judeca Meryem.

-Tata, reda-mi libertatea și promit ca am sa va iert pe toți!

-Ah, Meryem. De ce îmi ceri imposibilul? Mai ușor îmi este sa îți aduc luna de pe cer.

-Vezi tata, atunci cum îmi poți cere mie ceva? Când tu nu poți intoarce aceasta favoare!

-Meryem, știu ca îți este greu! Nunta, Ruzgar, acum Cazimir!

-De unde știi? Mama ți-a spus nu?

-Își făcea griji ca este încă prinsă in capcanele trecutului! Nu mă pot împotrivi, a fost acum multă vreme, erai doar un copil atunci!

-Tata, intre mine și Cazimir nu mai este nimic! A trecut de mult! Nu asta mă macină!

Meryem se mintea, atât pe ea cât și pe propriul tata. Pentru prima oară in viața asta își mintea tăticul. Face asta pentru a-l proteja pe Cazimir, nu voia sa preseze și mai mult situația dintre ei.

-Ești sigura?

-Da, taticule! Gândul meu sta doar la binele lui Ruzgar!

-Și Yassir?

-Oh, încerc tata! -spune Meryem afisand un zâmbet fals.

-O sa fie bine, Meryem! Lasă puțin lucrurile sa se așeze. Ruzgar îți va povesti totul la momentul potrivit!

-Bine tati, va mulțumesc mult!

-Te las sa te odihnești! -spune acesta in timp ce o saruta părintește pe frunte.

Meryem mai petrece câteva ore meditând in camera ca mai apoi sa iasă la o mica plimbare. In urma cu o ora se scuturasera câțiva nori, vremea de afara fiind una răcoroasă.
Meryem se plimba pe unda dintre aleile cartierului. Mirosea a ploaie, a iarba proaspăt udată, a pin, un miros plăcut și relaxant. In curtea de lângă, luminile erau aprinse iar una din uși deschide. Era casa visurilor lui Meryem. O casa mare și din sticla, spațioasă, încăpătoare situată in fundul Curții. Aceasta
pășește sfioasa, a fost liniște pe aici in ultima vreme. Intra încet pe usa mare din sticla.

"Doamne, chiar dacă este un vis, lasă aceasta casa sa devină a noastră! Când fac un pas in aceasta casa, te rog, fa asta! Fa ca aceasta casa sa devină a mea și a lui Cazimir!"

In imaginația lui Meryem...

-Te rog! Fa primul pas cu piciorul drept! Te rog nu deschide ochii!
-Bine Cazimir! Nu ii deschid!
-Aștepta!

....

-Bun! Acum ii poți deschide!
-Cazimir! Nu pot sa cred!
-Cum e?
-Cazimir nu îmi vine sa cred! Ai închiriat casa asta?
-Nu doar ca am inchiriat-o! Am decorați cu visele noastre și am făcut casa Meryem și Cazimir! Nu este acesta raftul pe care ni l-am imaginat mereu și șemineul? Perfect pentru iarna? Iar la masa asta vom sta cu prietenii noștri, vom mânca și bea!
-Nu îmi vine sa cred! Serios!
-Cum e? Au devenit visele tale real?
-Ai făcut chiar și mai bine Cazimir!
-Te iubesc mult!
-Bine ai venit in casa ta, dragostea mea!
-Te iubesc atât de mult! Te iubesc! Te iubesc!

Gândurile lui Meryem sunt întrerupte de una dintre ușile camerei, din urma căreia iese Cazimir.

-Totul este asa cum am visat, cu excepția mea. -Adaugă Meryem printre câteva lacrimi. -Nu am putut pasi in visele mele.

-Asta este ceea ce ai preferat!

-Am făcut-o...

-Dar regreți acum!

-Te rog nu-mi face asta!

-Pleacă!