Copilaria - singurul paradis pierdut

2.8K 58 4
                                    

 Buna! Numele meu este Bianca si am 16 ani. Sunt o fata copilaroasa, glumeata, isteata, tupeista, genul care nu se da inapoi de la nimic si caruia ii place distractia. Nu sunt deloc romantica, ba chiar mai mult, urasc tot ce tine de cuvantul asta, " dragoste " (bleaaah). Imi place sa imi rezolv singura treburile, dar desigur ca oricine altcineva am si eu 2 persoane pentru care mi-as da si viata. Ei sunt cei mai buni prieteni ai mei: Radu si Alexandra. Cam atat despre mine... aflati mai multe dupa ce imi cititi povestea.

" I woke up in the morning with my man on top, 
He's kissing me and I don't wanna tell him to stop, 
The sun is shining bright and I don't care what they say, 
And I know, know, know will be a perfect day. "

- Biaaa, trezeste-te! Nu auzi ca suna alarma? tipa mama dis de dimineata.

- Vin acum! Doamne, mai calmeaza-te si tu.

- Vezi sa nu pierzi iarasi autobuzul!

- Da da, bine. Stai chill ca ma imbrac acum.

 M-am imbracat repede, am urcat in autobuz si am pornit spre scoala. In autobuz aceeasi rutina ..

Toata lumea se impinge, langa mine stau doi smecherasi care canta " stinge lumina, fu**-o pe Inna, daca ai dubii, fu**-o pe Ruby " pentru n oara. In fata mea sta " miss cap de carpa a.k.a. diva de la tara " care povesteste in mare la telefon ce si cum a facut in seara trecuta cu baietii.

Si parca toate astea nu ar fi de ajuns, eu nici macar nu am loc si sunt pe cale sa ma transform in John Cena pentru a reusi sa nu cad pe jos.

Adevarul e ca niciodata nu gasesc loc si stau in picioare. Mare noroc cand prind si eu un loc langa un " bOscH3t@r " care sta singur pentru ca s-a certat cu gasca lui. 

Dupa toata " lupta " asta am ajuns si eu la scoala. Spre mirarea mea ....

Copilaria - singurul paradis pierdutUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum