Ne trebuie un plan!

742 31 1
  • Dedicat lui Iordache Delia
                                    

(...) m-am ascuns in camera femeii de serviciu. Am asteptat 5 minute ca pseudo-vedetele sa plece iar dupa aceea m-am intors in clasa. Din fericire Corina nu s-a mai deranjat sa se intoarca si asa nu am dat  de banuit.

- Bia, esti bine? E adevarat ceea ce mi-ai spus? Corina chiar e noua membra a clanului?!

- Shht, mai incet Ale! Da, chiar e. Si stai ca asta nu e tot.

- ...Ce vrei sa spui cu asta? O Bibi, sper ca nu ti-au facut ceva, ca de s-au atins de tine eu..

- Nu no, stai linistita. Numai ca telu nu-mi era pe silentios si m-au auzit in momentul in care tu cu Radu ati raspuns la mesaj, dar din fericire nu m-au prins.

- Cum ai reusit sa fugi? Si stai, ... cum de nu te-au vazut? Unde erai?

- Mai usor, Alexandra! Eram la etajul 2 ascunsa dupa aparatul de cafea. In momentul in care m-au auzit mi-am pus gluga pe cap si am fugit de ele. M-am ascuns in camera femeii de serviciu.

- Aa, acum inteleg. Ma gandesc ca " inteligentele " ti-au pierdut urma acolo.

- Da. Ne trebuie un plan! Dupa scoala ne vedem la locul nostru secret, vorbesc si cu Radu.

- Ok. Pana atunci ma gandesc si eu cum putem sa le venim de hac.

Am fost stresata toata ziua. Totul a venit asa de-odata .. Si da, in mod normal chiar mi-ar fi placut ceva actiune in viata de zi cu zi, dar acum era altceva. Am slabit mult de cand am fost in coma si trebuia sa iau si medicamentele acelea amare, care imi provocau greata.

Ce ma fac acum? Imi vine sa le strang de gat pe toate 6, mai ales pe jita aia de Corina! Dar nu pot sa fac nimic. Trebuie sa ma comport parca nu s-ar fi intamplat nimic. Pfff, cum sa fac asa ceva? Chiar eu?! Asa ele chiar vor credea ca sunt doar o " printesa care crede in lumea viselor si blablabla ".

Cu aceste ganduri ma plimbam pe hol si la un moment de neatentie m-am ciocnit in Delia. Ea e o fata draguta cu parul lung si ochii verzi. Mai de mult nu ma intelegeam bine cu ea din cauza ....... " lui ", dar mi-am dat seama ca am gresit si ca ea nu era deloc cum imi imaginam eu ca e ( e a 8-a minune cand eu, Bianca, recunosc ca gresesc ). O credeam o tipa fitoasa, plina de sine, care se bucura de fiecare moment in care putea sa-mi provoace durere. Ea insa era chiar opusul. Era o fata simpla, ajutatoare, prietenoasa si nu in ultimul rand mai avea si o inima buna. ( si da, eu nu sunt nici de genul de persoana care sa faca complimente la adresa cuiva )

- Aaaa, scuze Delia. Eram neatenta. Bianca sa-si ceara scuze, sunt incredibila.

Nu e nimic. Hei, s-a-ntamplat ceva? Esti palida si pari cam nervoasa.

- Cine, eu? Pfff, nu. Ma simt perfect, doar ca ....aaa....sunt obosita. Sii ... si .. n-am dormit la noapte. Cam asta ar fi ..

- Esti sigura ca nu ai ceva pe suflet? Stii ca poti sa imi spui.

- Mdea, stiu .. Dar nu, nu e nimic ce sa nu pot rezolva de una singura.

- In cazul asta ma bucur. Mai vorbim, pa pa.

- Bine, pa!

Pffffuu, asta a fost pe aproape. Nu imi place sa mint oamenii, chiar eu, cea care e in stare sa-i doreasca moartea cuiva pentru o minciuna, dar nu aveam de ales ... Cum sa vin eu asa de-odata si sa ii zic: Hei, buna. Mai stii cand ti-am spus ca nu am nimic? Am mintit, defapt sunt suparata pe 5 dintre prietenele tale bune si ma gandesc cum sa le distrug. Oo, si mai e si colega mea pe care n-o suport. Dar stai linistita, nu trebuie sa ma ajuti la distrugerea prietenelor tale cele mai bune din ale caror cauza am ajuns la spital si care mi-au facut viata un calvar.

Mdaa, total patetic. 

Mi-am continuat drumul si m-am dus pana la chiosc sa-mi iau o gustare. Acolo m-am intalnit cu o prietena buna de-a mea, care intamplator imi era si colega. Era Melani.

- Serus! Cat ma bucur sa te vad, Bibiii! Am atatea de povestit!

- Oh, te cred. Hai spune-mi.

- E vorba de Alex. Ieri am pus o poza noua pe facebook si mi-a dat like si mi-a scris " Frumoasa :* " la poza. Si dupa aceea mi-a scris si pe chat.

- Serios? No vezi, ti-am zis eu ca te place!

- Oh, Bibi! Sunt atat de bucuroasa.

- Imi imaginez.

- Si tu, cum stai cu baietii?

- Meeeeh..khmmm.....pai ..

- Aa, scuze. Ma gandesc ca inca esti suparata din cauza lui Stefan, dar Raul..?

- Nu nu, mi-a trecut faza asta. Si Raul pentru mine nu mai exista.

- Asa zici mereu si dupa aceea tot va impacati. Dar Biaa, va sta atat de bine impreuna!

- Meli, te rog. Stii ca nu imi place sa vorbesc despre trecut, sentimente sau de orice are legatura cu Raul.

- Imi pare rau, nu te supara!

- Ma abtin. No bine, hai ca mai vorbim!

- Ok, si sper ca nu te-ai suparat!

- Nuuuu, pa Meli!

Mi-am luat la revedere de la ea si mi-am cumparat de la chiosc un baton de ciocolata si un " 7 Days ".

Ooo, da. In sfarsit ceva dulce! Sunt dependenta de ciocolata. Lol, daca cineva afla ca eu in fiecare zi mananc aproape 2 table de ciocolata o sa ma creada nebuna! Bine ca nu se vede pe mine cat mananc, ca altfel as fi mai ceva ca Oana Roman.

Am pornit spre intrarea in cladire iar pe scari le-am vazut pe " printesele noptii ".

Bia, poarta-te normal. Gandeste-te ca " cine rade la urma rade mai bine ". Gandeste-te ce fata o sa faca dupa razbunare! Calm, calm ..

- Serus Bianca, scumpo!

- Pa, ieftino!

- Oo vai, cat tupeu pe tine fetito. Vezi sa nu patesti ceva din intamplare .. poate maine-poimaine o sa cada un meteorit de asupra ta.

Si toate 5 incep sa rada ca niste hiene in migrene de parca ceea ce ar fi spus roscata ar fi fost chiar amuzant si ar fi avut chiar 1 mg. de logica.

- O, dar vai. Am uitat partea la care trebuia sa rad!

- No vezi ce proasta esti!

- Zise scumpa, care in loc sa termine clasa a 12-a e inca in amarata clasa de-a 10-a.

- Uhh,....aaaa....ei bine. Eu macar.......pff...las-o balta. Nu merita sa-mi bat mintea cu tine.

- E greu sa te lupti cu ceva ce nu ai. Oricum, asa ma gandeam si eu. Pa pa.

Mi-am intors capul si mi-am continuat drumul cu un zambet malefic si satisfacut.

Haa haaa. Bravo, Bia! E muuuult mai bine sa le infrang cu ajutorul adevarului, decat sa le infund in insulte. Asta ar insemna si sa ma cobor la nivelul lor, yeeeak. As da de petrol.

Pauza a luat sfarsit si eu m-am intors in clasa. Aveam 2 ore cu diriga in care nu faceam nimic. Numai povesteam ce am facut in vacanta de Paste si asa mai departe. Mdea, halal vacanta. Sa stea ea 3 luni la spital si s-o vad dupa aceea cum povesteste despre vacanta ..

Dupa ce au trecut cele 2 ore m-am dus la locul nostru secret, unde m-am intalnit cu Ale si Radu.

Radu a venit deja cu un plan gata facut si a inceput sa ne explice mie si Alexandrei ce avem de facut.

- Deci ..

Copilaria - singurul paradis pierdutUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum