Copilaria - singurul paradis pierdut

Bia cea ajutatoare

(...) cand m-am trezit mi-am vazut parintii stand ingrijorati pe marginea patului.. Ambii aveau o fata serioasa si trista.

Cat de previzibil! Inteleg ca sunt ingrijorati si imi cer explicatii, dar pentru numele lui Dumnezeu, e ora 6 dimineata !!!! Pfff, presimt ca asta va fi o zi luunga.

- Bianca, trebuie sa vorbim. Noi intelegem ca inca nu ti-ai revenit complet de la accident, dar ce s-a intamplat ieri necesita explicatii ...

- Mama ta are dreptate. Deci, ne explici si noua ce s-a-ntamplat mai exact? Si mai ales ce legatura ai cu baiatul acela, care aproape si-a dat duhul si ..

- Stati sa va explic. Baiatul acela ma place cu toate ca abia am vorbit de cateva ori si ieri mi-a trimis o scrisoare sa ma duc la gara la ora 5. Sunt la fel de surprinsa ca si voi, nici eu nu stiam la ce sa ma astept!

- Adu' scrisoarea.

- Bine, tata.

Am adus scrisoarea si le-am dat-o parintilor mei, care pareau sa aiba dubii in ceea ce priveste spusele mele. Timp de 5 minute citeau si recitau acele randuri si se uitau ingroziti unul la celalalt.

- ... Deci? intrerupsesem linistea.

- Ai spus adevarul, dar asta nu te scuteste de la faptul ca ai plecat fara sa ne zici ceva si ca ai si luat bani pe deasupra. Fara internet timp de o saptamana!

- Nici n-am deschis internetul de cand am venit acasa ..

- Ei bine, acum nici nu il vei mai deschide. 

- Oo, si sa nu uitam nici de telefon. Da-mi-l incoace. 

- Mami, dar..

- Fara niciun dar! Asta numai daca nu vrei sa iti maresti pedeapsa la o luna.

- Bine!

Cu asta parintii mei au plecat afara si m-au lasat sa ma imbrac. Mi-am luat niste blugi mulati, care erau rupti la nivelul gleznelor si o bluza asimetrica de culoarea bej, pe care scria " Fuck the life! ". Ca accesorii am luat un colier in forma de semiluna si nister cercei aurii. Mi-am luat geaca de piele neagra, ghiozdanul si am pornit spre autobuz. Nu aveam chef de scandal si cum ii stiu eu pe " smecherasii " din autobuz nu ezita nicio clipa sa nu se bage in seama, deci mi-am pus castile in urechi si am dat la maxim Stronger de la Kanye West. Cumva am ajuns la scoala. Am coborat din autobuz si am zarit-o pe Ale.

- Hei. Asteapta-ma!

- Bibi, tu erai? Scuze, dar nu te-am auzit.

- Nu, mama closca. Nu e nimic, doar hai sa mergem de aici.

- De ce te ambalezi asa? S-a intamplat ceva?

- Da, cam asa ceva. Hai sa ne grabim si iti spun totul pe drum.

- OK.

Asa i-am povestit Alexandrei discutia cu parintii mei si pedeapsa pe care am primit-o.

- Oo, numai asta e problema? Pana acum nici nu prea doreai sa intrii pe facebook, ask.fm sau pe mai stiu eu ce alt site de socializare.

- Tocmai asta e ideea!

- Ok, acum chiar nu te inteleg.

- Deci, cand am iesit din spital parca uitasem ca mai exista si cacaturile astea, si acum ca mi-au reamintit parintii ...... nu stiu, simt o atractie puternica ce ma indeamna sa deschid internetul si sa vad ce mai e nou.

- Intra de pe telefon.

- As vrea eu ... daca telefonul nu ar fi in buzunarul lui mami in momentul de fata.