Corina loveste din nou

254 18 2
                                    

Am stat asa vreo 10 secunde dupa care eu am inceput sa ma indepartez usor de el.

- Si ce ziceai? Ca iti sunt doar simpatic, a?

- Pai da, dar din cate ai vazut si tu reactionez bine la surprize.

- La unele, dar in cazul unui alt gen de surpriza esti in stare sa-l bagi pe om in spital la cum tipi la telefon.

- Haha, bine ca nu s-a spart ecranul.

- Nu ca are folie din aia protectoare, stii?

Mi-am intors capul suparata si m-am uitat prin geam. Ce glume are asta in el. Bine ca nu e genul ala de baiat romantic, ew, dar totusi! Ar trebui sa fie mai dragut cu mine, nu ..?

Degeaba negi bosumflici, esti topita dupa mine.

- Se pare ca in afara de batai te pricepi si la sarcasm.

- Oo, doar nu-mi spune ca te-ai suparat pentru atat?!

- Pai nu, dar .. ai fost cam dur. Amm...si auzi?

- Nu ca sunt surd, zi.

- Ce are vocea mea?

- Ioooi, pentru asta iti faci griji? Draga, glumeam! Cauta in dex cuvantul " a glumi ".

- Bine, bine. Pune ceva muzica.

- Aaaaaa, am si uitat. Mersi ca mi-ai amintit.

- Ai pentru ce.

Si Mihai a scos un CD de la AC/DC si l-a pus in player. Nu era chiar genul meu de muzica, dar se potrivea perfect cu stilul lui Mihai si cu Nissan-ul lui. M-am gandit sa ma linistesc si sa admir privelistea. Dar stati! Acum am observat ca am iesit din oras.

- Mihai?! Unde ma duci?

- E surpriza, dar cum ti-am spus nu trebuie sa-ti faci griji. 

- De unde sa stiu ca nu ma minti?

- Te-am mintit eu vreodata? Uite, daca nu ma crezi suna-i pe parintii tai si intreaba-i, dar ei ma cunosc de mult timp si stiu ca nu m-as atinge nici de un fir de par de-al tau.

- A, ok .. Incerc sa am incredere.

- Asa te vreau, Bibi.

Si s-a uitat la mine cu chipul lui de inger cazut din rai si mi-a tras un zambet de pana si George Clooney ar fi putut sa fie invidios pe el. Eu am zambit inapoi si in momentul acela el m-a luat de mana, iar eu ...hmm, voi ce credeti? L-am lasat, desigur. 

Am mers asa o jumatate de ora si eu am inceput sa simt cum mi se inchid ochii. N-am putut rezista si am adormit tinand mana protectorului meu la fel cum faceam si in copilarie.

Cand mi-am deschis ochii nu mai eram in masina, ci intr-un pat pufos deprins din desenul animat cu Cenusareasa dupa ce a devenit printesa. M-am uitat in jur si am observat stilul Florence, care era o imbinare perfecta intre antic si modern. In secunda urmatoare am auzit niste pasi repezi ce se auzeau din ce in ce mai mult, asa ca m-am decis sa ma prefac ca dorm.

- Hei, frumoasa adormita, cum ai dormit?

Ma prefaceam in continuare ca dorm.

- Degeaba te prefaci ca dormi ca in camera asta e o camera video si am vazut ca te-ai trezit.

- Fie, m-ai prins. Esti cumva de la F.B.I.?

- Nu.

- C.I.A.?

- Aa, nu. Bia!

- Da?

- Ti-am zis ca mai am o surpriza, mmm...mai ciudata asa, dar care o sa-ti placa, oarecum.

Copilaria - singurul paradis pierdutUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum