Ugly, but not

0.6

   Îmi arunc întâmplător ochii peste ceas și observ spre surprinderea mea că deja era 18:45. La 19:00 trebuia să fiu în centru pentru a mă întâlni cu Aris în legătură cu o ședință foto. Am ales la întâmplare niște haine, fiind oarecum nepăsătoare de cum vor ieși pozele, am agățat telefonul cu mâna în viteza mea de a ieși din casă și am plecat.

Prima ședință: În centru.

În cinci minute am ajuns în centru și m-am așezat pe o bancă liberă. În urechi aveam căștile și am început să îmi învârt o dată privirea în căutarea lui. Nu venea. Am decis să închid ochii și să contemplez asupra ce urma să se întâmple. Știam de prima dată că voi regreta că am acceptat, deja o fac. Dar de ce nu am ales și eu să-l dezamăgesc, doar el a făcut-o cândva...Stăteam și îmi rumegam ideile când simt pe umărul meu o mână mare, și destul de grea. Era el. Era el ce se uita la mine zâmbind superior și lăsându-și greutatea pe mine. Mi-am scos căștile din urechi și am oprit muzica. Am ales să nu zic nimic și să văd ce are el de spus. Un minut am stat în tăcere, până ce el s-a întors cu spatele și mi-a spus un simplu 'hai!'. Am continuat să păstrez liniștea, doar m-am ridicat și l-am urmat. După câteva minute de mers, ne-am oprit undeva lângă gară -'gara' gândeam eu- și ne-am așezat pe o bancă. Și-a deblocat telefonul și a verificat ora. A tastat un mesaj și l-a blocat din nou. Și-a ridicat privirea, m-a privit și a expirat scurt.

—În maxim 5 minute au zis că ajung.

—Mai vine cineva?

—Da Sky, azi voi avea nevoie de niște ajutor pentru poze.

—Și cine vine?

—Niște prieteni cu care stau până ne va despărți hotărârea de a începe o facultate.

—Ău...

—Dar nu ai de ce să îți faci griji, nu sunt necunoscuți. Sunt doar...Victor și Denis.

Am înghițit în sec, reptetat, încercând să îmi alung acel nod din gât. Mi-am atins din nou gâtul, ca în acea zi, în baie, când fumam, dar de data aceasta am coborât cu buricele degetelor spre omoplat. Din nou...alte persoane ce îmi aduc trecutul cu pași repezi în prezent.