Aris o sărută pe blondă cât tip ea încă era încolăcită cu picioarele în jurul taliei lui. Privirea mea totuși a rămas focusată pe David ce mă privea parcă și el la fel de intens. M-am ridicat de pe trotuar, iar el s-a apropiat de mine. Nu se grăbea și avea un pas calculat. Când a ajuns în dreptul meu mi-a aruncat un zâmbet degajat și m-a luat în brațe. David locuia pe străzi înainte ca Aris să ajungă să îmi fie cunoscut, dar mai ales amic. Acum, doarme în garajul unei căsuțe mici unde stă Aris, căci deși el îl invitase în casă, dar David refuzase, până la urmă el rareori aducea bani pentru întreținerea locuinței și asta nu i se părea drept.
Nici nu observasem când Aris se despărțise de blondă, iar acum noi eram în centrul atenției. Îmi plăcea David, dar el avea iubită. Așa că prietenia noastră îmi era de ajuns.
Telefonul îmi vibra în buzunarul din spate al blugilor, iar când am văzut numele afișat pe ecran am tremurat, un tremur rece plin de fiori, deși temperatura ținea încă cu noi la finalul linii septembrie. Am glisat pe ecran și am răspuns. De partea cealaltă se auzeau strigăte a mai multor oameni pe care nu îi auzisem în viața mea, dar cel mai tare îmi răspuna în ureche o respirație apăsătoare. Puteam să ghicesc chiar și înainte de a începe să vorbească și fără a-i simți respirația că consumase alcool. Mi-am înghițit adânc nodul din gât și am răsuflat într-o încercate eșuată de a lega o propoziție, așa că am tăcut și am așteptat să înceapă el. Unu. Doi. Trei....Douăzeci.Douăzeci și unu...secundele se scurgeau, dar nici unul dintre noi nu avea de gând să coopereze, așa că am pus pe difuzor și l-am lăsat pe Aris să vorbească.
—Domnule?
—S-a dus...nu am stat deloc să analizez ce tocmai spuse. Știam la ce se referea, căci nici ea și nimeni altcineva nu era ceva ființă supranaturală încât să supraviețuiască prea mult unei tumoari pe creier. De mai bine de un an halucinațiile se infiltraseră în viața ei străpungându-i subconștientul, un efect aparent al unor anumite droguri, dar așa drogată cum era, Lili, mama, era cea mai luminoasă rază de soare și asta nimeni nu o putea contesta. Marele Christof, fost șef al unei mari companii, era pe butuci de câteva luni, când situația mamei se înrăutățise. Poate tata fusese un mare domn, dar situația mamei îl băgase în alcool până peste gât, iar ficatul lui avea probleme destule și fără acest aspect. Nu îl mai ascultam deja cum pălăvrăgea despre cât de egoistă fusese că plecase de lângă el, și nici nu băgam în seamă că nu întreba nimic de mine. Nu simțeam nici durere, nici furie, nimic din aceste sentimente pătimașe. Tot ce mai simțeam era fierbințeala unei lacrimi ce îmi ardea obrazul. Una singură. Lacrima străbătu întreg obrazul meu drept și se așternu pe buzele-mi crăpate din cauza deshidratării. Buzele mă usturau și simțeam mâncărimi din cauza acelei unice lacrimi mai sărată decât oricare alta de până acum, dar mai amară ca orice pierdere materială sau sufletească, căci în acel moment simțeam cum lumea mea se spulbera și cum Cerberul mă cheamă să trec de porțile lui ajungând la Hades, cel care îmi va socoti de acum destinul.
CITEȘTI
Ugly, but not
Short Story„Mi-am întors capul și l-am privit printre firele de păr, întâmpinându-l cu un zâmbet sadic, un zâmbet pe care el l-a transformat de mult într-un rânjet ca acesta, care poate speria și morții din cimitir."
