„Mi-am întors capul și l-am privit printre firele de păr, întâmpinându-l cu un zâmbet sadic, un zâmbet pe care el l-a transformat de mult într-un rânjet ca acesta, care poate speria și morții din cimitir."
Mergeam înainte ca și cum aș știi încotro mă îndrept. Mă aflam complet în cealaltă parte a orașului față de unde stau eu, eram la periferie, în sud. Încercam să nu mă gândeasc la motive pentru care cunoșteam zona ca în palmă, căci nu voiam să accept că am mai fost aici înainte, mai ales dacă în compania mea se afla Aris și ceilalți. Departe de văzul lumii, departe de orice fel de apărare în cazul în care s-ar întâmpla ceva. Nu, nu puteam să mă gândesc la asta acum, așa că am lăsat acest gând deoparte, și m-am oprit în fața unor șine de tren, de mult nefolosite, după modul în care arătau, iar în spatele meu, era o gară, de mult abandonată și ea, plină de praf, de pâză de păianjen, iar lucrurile ce încă mai erau pe acolo erau fie sparte, fie în cea mai rea stare a lor de până acum. Denis și-a dres vocea și m-a întrebat de parcă ar fi vrut să terminăm cât mai repede.
—Putem începe?
Am îngânat din cap și m-am așezat pe șine în încercarea de a-mi odihnii picioarele ce îmi tremurau de emoții, căci nu știam dacă toată tirada mea va avea un final fericit, sau dacă voi regreta acest joc între actele de nebunie și cele care mă reprezintă cu adevărat. Am respirat adânc, și am cotrobăit prin buzunarele jachetei. Am dat de o seringă nefolosită și i-am făcut semn lui Denis. De data aceasta, el este cel care a îngânat. A ridicat aparatul foto la nivelul capului său și a început să mă fotografieze, deși eu încă nu făceam nimic. Stăteam cu seringa ln mână, neștiind dacă să o fac, sau nu. Am înghițit în sec cănd am văzut în fața mea, imaginea lui Aris și cea a lui Victor. Dintr-o dată venele îmi pulsau în dorința de simți acel ac în vene. Fără să mă mai gândesc, învârt seringa în mână pentru a o putea ține fermă. Înainte ca Aris să zică ceva, văzând că e gata să mă oprească, acul îmi intră în vene, iar cu cealaltă mână presesz pe capătul seringii, iar lichidul rece îmi invadează cu repeziciune venele. Clic, clic, clic-uri șterse se aud pe fundal, dar eu nu bag nimic în seamă. Savurez senzația, iar când lichidul din seringă se golește, o arunc în neștire, și extrag din nou o țigară din pachet. O aprind și mă ridic din nou în picioare. Mă apropi de Denis și îi fac cu ochiul ca un huligan, pe stradă, ce stă la agățat. Asta e drogata pe care de fapt vor ei să o fotografieze și intredieveze. Nu eu, cea naivă ce râde ca un copil când mai apucă. Vor să mă distrugă mai mult, tot mai mult și să arăt cum vrea lumea să creadă că atartă un drogat, ce vrea lumea să creadă că e un drogat.
—Nu îți aminti, Sky. Nu trăi în trecut...Mă imploră Aris...
—E prea târziu, Aris, nu trebuie să îmi amintesc, trecutul tu mi l-ai creat fără să te rog măcar...acum tot ce poți să mai faci, e să vezi cum se derulează prezentul pe care mi l-ai prescris fără remușcări.
—Sky.....
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
