David îmi facuse subtil cu mâna. Zâmbăreț, se întoarse pe călcâie și plecase. Acum, aproape o săptămână mai târziu, timp în care nu mai auzisem nimic de el mă aflam visătoare în fața dulapului, înfășurată într-un prosop și proaspat ieșită din duș meditând asupra întoarcerii acestei figuri mult iubite din trecut. Deși nu mai mult de 2 ani ne despărțeau de vechii noi, amândoi eram radicali la o nouă primă privire. El se mai înălțase și părea să fi avut o perioada în care făcea un pas înainte și doi înapoi până când această noțiune îi devenise străină, și...a ajuns în stadiul în care făcea 5 înainte și 0 înapoi.
M-am lăsat învinsă de dezastrul aflat în dulapul meu și m-am așezat pe marginea patului. M-iam luat telefonul ce zăcea în amorțire pe noptiera din stânga patului și l-am dus sub ochii mei curioși stând în poziție de șezut. L-am deblocat și am intrat în mesagerie. Am intrat pe conversațiile mele cu Aris și încercam să recitesc conversația ,pe care am avut-o de dimineață, printre picurii sidefați de apă ce se scurgeau din părul meu încă umed.
*-Am nevoie de tine, azi, la ora 16:30, în fața gării.*
*-Ce avem astăzi în program?*
*-Interviu.*
*Ok, ne vedem acolo.*
*s e e n*
Am blocat la loc telefonul și l-am aruncat la o distanță considerabilă pregătindu-mi planul de bătaie. M-am întins și am închis ochii acesta fiind ultimul lucru pe care mi-l aminteam când i-am deschis și mă aflam în fața gării pustii, încă nepregătită de o distrugere, o ciocnire între titani ce mă va avea pe mine ca învingător. Și deși repetam asta în minte la nesfârșit, cerul mi-a căzut în cap când l-am văzut pe David mergând în umbra pașilor lui Aris. Am clipit o dată repezit și am rânjit, eram gata să fiu ceea ce îmi promisesem în spital să fiu.
CITEȘTI
Ugly, but not
Short Story„Mi-am întors capul și l-am privit printre firele de păr, întâmpinându-l cu un zâmbet sadic, un zâmbet pe care el l-a transformat de mult într-un rânjet ca acesta, care poate speria și morții din cimitir."
