O ușă mare, din mahon se înălța în fața ochilor mei. Avea o clanță bine definită, dintr-un metal gri închis, ce întruchipa un leu ruginit printre crestele coamei. Puteai zice că fierul era încins sub atingerea mâinii mele reci ca ghiața. Am apăsat încet pe clanță, iar aceasta s-a deschis înaintea mea cu un scârțâit. Am strâns din dinți în speranța să nu îl fi trezit și am pășit înaintea pe podeaua din acelaș lemn ca ușa ce am încuiat-o în urma mea. Cotesc în hol și intru în bucătărie unde îl văd dormind cu capul pe masă. Ridic sticla goală ce jace sub mâna strânsă în jurul ei și o arunc în gunoi. Când îmi întorc capul din nou spre el în văd privindu-mă și el. O sclipire de dezgust îi licărește în ochi, dar după clipește des, iar pleoapele îi acoperă din noi irișii umeziți. Răsuflu încă puțin panicată, urmată însă de un gest lent al umerilor în care aceștia coboară învinși de oboseală. Deschid cămara de unde iau o sticlă ce probabil este și ea a tatei și beau atât cât să îmi vină somnul. Mă îndrept spre camera mea, iar după ce intru răsucesc cheia în broască. Nu am nevoie de companie când mă trezesc. Mă așez în pat fără a mă schimba și îmi las pleoapele să-mi șteargă-n treacăt două lacri amare. Somnul mă fură și încep să-mi visez vieți alternative.
Mângâieri scâncite mi se preling pe picior și le pot simți urcând spre coapsă prin materialul pantalonilor. Sunt trează, dar nu deschid ochii realizând că am scos cheia din ușă după ce am înghis-o. Mă foiesc incomodată de atingerile lui și îmi așez mâna peste a sa. Deschid fugitiv ochii și îi pot vedea pasiunea din ochi. Când văd că acesta nu se oprește îmi strâng mâna într-a lui și îi spun încet și controlat ,deși panica creștea cu fiecare secundă.
—Nu sunt mama, tată.
CITEȘTI
Ugly, but not
Short Story„Mi-am întors capul și l-am privit printre firele de păr, întâmpinându-l cu un zâmbet sadic, un zâmbet pe care el l-a transformat de mult într-un rânjet ca acesta, care poate speria și morții din cimitir."
