Aris deja era gata să sară pe așa-zisul Daris când eu și Thomas intrăm în magazin. Eu eram după el, alegând să nu mă implic din lipsă de interes și chef de bătaie. Thomas se apropie de ei când deja Aris era deasupra lui Darius. Eram absentă, înconjurată de gândurile mele. Mintea mea se întreba dacă Aris își luase tratamentul azi. Când într-un final Thomas întrerupse cearta el se alesese cu nasul puțin mutat de la loc și cu buza sângerând. Victimă colaterală, gândeam eu. Ei încă își mai aruncau vorbe și priviri ce erau o pierdute în lumea lor și regăsite doar de ei.
—Ți-ai luat tratamentul azi, Aris? Vocea mea se aude ca un ecou în capul meu, dar e fermă, iar asta îi face pe cei trei să-și întoarcă privirea spre mine.
—Dar ție ce îți pasă urâto?
Am pufnit. Da, uitasem că obișnuia să mă considere așa. Dar, deja devenise ceva normal, așa că nu mai e ca la început, nu mai îmi vine să plâng când aud asta...e doar, un alt șir de cuvinte rostite de el, ce în procent de nouăzeci la sută probabil sunt și adevărate. Îl priveam și încercam să-i găsesc scuze pentru comportamentul său și pentru schimbarea sa din urmă cu câțiva ani, dar apoi zâmbesc cutremurător cu toată gura lăsând la vedere un rânjet atât de caracteristic mie cea de acum. Mâna mea își parcurge din nou drumul veșnic ce începe de la gât, dar de data asta se continuă până deasupra șoldului și îmi opresc orice altă activitate inconștientă. Darius se uită la mine pentru un moment terifiat, iar după își întoarce privirea spre Aris iar cu confuzie în glas și îl întreabă:
—Deci asta era?
—Ce să fie? Întreb eu oarecum curioasă, pe chip păstrând rânjetul parcă deja tatuat pe buzele mele.
—Asta, tu, tot.
Mă uitam la el și nu știam la ce se referă așa că nu am zis nimic, și mi-am concentrat în continuare privirea pe el, ce părea că va izbucni din moment în moment. Va striga? Se va enerva și va începe din nou să lupte cu Aris? Nici eu nu puteam să deslușesc asta, dar ceea ce a urmat m-a surprins pe mine cât și pe Thomas, în schimb, Aris era inert, dar absent de ceva timp.
CITEȘTI
Ugly, but not
Short Story„Mi-am întors capul și l-am privit printre firele de păr, întâmpinându-l cu un zâmbet sadic, un zâmbet pe care el l-a transformat de mult într-un rânjet ca acesta, care poate speria și morții din cimitir."
