Ugly, but not

0.7

Pășeau atât de calmi, un picior în fața celuilalt. Așa va trebui să fac și eu când va veni momentul. Îmi aruncau ochiade pe sub ochelarii de soare călora nu le vedeam rostul într-un anotimp ca ăsta. Eu doar îi priveam cu un calm atât de fals, încât nici eu nu mă credeam dacă aș fi zis că nu mi-e frică, sau când aș fi făcut pe indiferenta.

Ajunși în dreptul meu, își ridică ochelarii de pe nasul lor aparent atât de perfect, dar care pentru a ajunge așa a suferit atâtea operații chirurgicale. Pomeții ridicați arată așa datorită machiajului evident, iar tatuajele numeroase din zona gâtului imi atrag atenția în mod special. Aveau tatuaje similare ce întruchipau, parcă, trecutul meu, trecutul meu și influența lor, ce a venit odată instalarea lui Aris în cotidianul meu.

-Hei micuță Sky!

-Hei dobitoc Denis, hei dobitoc Victor! Atac eu copilăros enervată de acea poreclă idioată, pe care o adoram la început, până ce au început să o folosescă în batjocură, crezându-se superiori reușitei lor...mă întreb ce fac restul...oare Aris aici de față, atât de nemilos îmi v-a înșira pe rând, pe tavă, pe fiecare? Dar David? Cu el cum stă treaba, oare va ajunge atât de departe încât să vrea să mă distrugă întratât de dureros?!

-Uh! suspină Victor prefăcându-se rănit... Mă voi preface că nu am auzit, doar pentru că vreau să nu dezgropăm morții, micuță Sky!

-Morții?! Nu cred că știu la ce te referi. Zic strângându-mi degetele în pumni, unghile înfingândumi-se în carne. Simțeam cum pielea mă ustură, iar un lichid cald mi se scurge prin pumn. Îmi îndrept degetele și îmi privesc palmele. Sunt șocată să observ că mâinile îmi sunt curate, iar unghile prea scurte pentru a-mi cauza răni deschise. Aberez. Aberez și am halucinații.

-Sky! Îmi ridic capul și îl văd pe Aris privindu-mă parcă înțelegând ce mi se întâmplă. Vine la mine, și îmi spune șoptit, aflându-se atât de aproape de urechea mea, încât, mii de fiori sadici mă străpungeau. Îmi doream ce e mai rău, dar ce e mai bine pentru el.

-Sky! E vina drogurilor. Ai uitat?! Drogurile nu îi fac bine unei bipolare ca tine. Rostise cu glas superior.

-Nu știu ce să zic, Aris, eu te știam la fel de bipolar ca mine. Strâng din buze încercând să-mi reprim dorința de a-l săruta chiar acum, chiar aici. Intereseant, nu?! Cum nici eu nu-mi pot explica dorințele mele. Cu doar câteva minute înainte îmi doream cu ardoare să-l scuip în ochi, iar acum...

-Bipolar, dar nu drogat.

-Odată ce ai stricat viața unui copil cu intenții curate, cu puritate, și cu un suflet plin de speranțe, ai fugit de tot, și le-ai lăsat pe umerii acestuia.

A închis ochii strâns, iar o lacrimă caldă, evaporându-se în frigul de afară, i-a ieșit de sub genele lungi, demostrându-mi din nou că nu își ia treatamentul, pentru acest defect psihic, la fel ca mine. Bipolari. Ce etichetă! Ce defect!