Se proptesc în loc, așa că decid că este rândul meu să mă apropi de ei. De data asta eu eram cea care purta pe chip un zâmbet radiant, iar ei cei ce păreau treziți din mormânt, căci după fețele lor pot deduce că mi-au citit gândurile. Am ales să port o mască luminoasă și zâmbitoare, căci încetul cu încetul realizam că nu este doar o mască.
Ne-am așezat pe două băncuțe din jurul unei măsuțe de șah, pătate. Aris a pornit aparatul în miniatură ce avea să înregistreze toată conversația dintre noi.
-Bun Sky, ce ar fi să ne spui ce ai de gând să faci după terminarea liceului?
-Nu sunt 100% sigură, dar vreau să studiez fotografia.
-Și nu te temi că activitățile astea ale tale te vor pune în dificultate?
Știam la ce se referă, la viciul meu murdar, dar nu se gândește că el a fost cel care m-a condus, de fapt spre întuneric. Înclin capul și decid să îi răspund
-Preocupată poate, sau nu...știu ce e pe primul loc în viața mea, iar tot ce se află în orașul acesta nu se leagă de ce vreau eu pentru viitorul meu, în special persoanele pe care le voi lăsa în umră...ele vor fi motivul pentru reușitele mele, căci ele au intrat în casa mea murdare pe pantofi și atunci când au ieșit au lăsat mocirlă, acea mocirlă pe care dacă nu aș fi învățat cum să o șterg, nu aș fi ajuns nicăieri.
Aris stă un moment și meditează la tot ce am spus, iar când vrea să zică ceva închide gura la loc la atingerea discretă, dar brută a lui David.
-Și dacă unele persoane vin din nou neinvitate, gata pentru a mai lăsa o dată mizerie, doar pentru a avea abia apoi satisfacția de a-ți fi alături și a te ajuta să cureți fiecare firicel de praf?
De data asta eu eram cea care medita, blocată fiind de apropoul adus de el. Nu știam dacă ceea ce zisese era în cazul lui, sau al tuturaora, dar eram gata, gata să cedez, când, am realizat că nu are rost să gândesc atât. O dată am dat-o în bară, nu era așa mare pagubă să o mai fac din nou.
-Atunci sunt gata să mă las din nou pradă vorbelor, și să aștept să văd rezultatul final, sperând la unul fericit.
-Așa te vreau, Belle...
Căci doar David știa cum să îmi gâdile orgoliul...spunându-mi așa cum doar el o făcea...căci oricum, Aris tot urâtă mă vedea.
Se ridică, oprește caseta ce înregistra și mă ia de mână conducându-mă spre un alt drum, ce nu am să știu dacă e asfaltat, sau chiar denivelat.
CITEȘTI
Ugly, but not
Short Story„Mi-am întors capul și l-am privit printre firele de păr, întâmpinându-l cu un zâmbet sadic, un zâmbet pe care el l-a transformat de mult într-un rânjet ca acesta, care poate speria și morții din cimitir."
