Ugly, but not

1.8

Directorul, un om trecut deja de ceva timp de a doua tinerețe, cu ochelarii pe nas, în spatele cărora se ascundeau niște cearcăne adânci, era poziționat în fața mea, la un metru depărtare, stând pe un fotoliu cenușiu pe care acesta îl mutase cu doar câteva minute înaintea canapelei pe care eu simțeam că îmi fac veacul, căci acesta a fost imdediat de acord sa mă găzduiască o bună bucată de vereme. În următoarea săptămână mi-am împărțit timpul între vizitele la penitenciar, școală, iar timpul liber trecea fără să îmi dau seama cum se scurgea.

Mergeam spre școală, făcând ca de obicei o oprire la magazinul din colț. Cu un zâmbet șters Darius ridică mâna în semn de salut și ieși pe ușa magazinului. Am trecut pe partea cealaltă a tejghelei mai prăfuite decât de obicei și am apucat un pachet de țigări. Am lăsat banii pe suprafața prăfuită și am atins ușa ce mă separa de dreptul de a fuma. Am aprins o țigară și am făcut colțul unde m-am oprit. Darius stătea pe bordură, lângă David ce trăgea și el din ceva, ceva ce nu era o țigara, ci niște iarba, cugrijă rulată într-o foiță. Am căscat ochii, iar țigara mi se stinse când făcu contact cu solul. El se ridică, veni la mine, mă luase în brațe și mă sărută atât de pătimaș încât mă făcu să îmi strâng cu putere unghile în carne convingândumă că e real. Aveam ochii închiși și brusc se distanțase. Când îi deschisem îl văsusem pe Darius în fața mea, dându-mi de înțeles că el fu cel care m-a sărutat, iar în dreapta lui era David ce mă privea distant, dar îngrijorat. Mi-am strâns puternic pleoapele și am ridicat palma dreaptă pentru a-l plesni pe cel ce tocmai îmi încălcase intimitatea fără acordul meu. Obrazul îi căpătă instant o culoare roșiatică, movulie, iar palma mea rămase imprimata pe el. El se întoarse din nou spre mine căci capul i se rotise la 90 de grade și mă întrebă calm pentru ce fusese lovitura.

- Te-ai apropiat mult prea mult.

- Nu știi ce s-a întâmplat?

Îl priveam confuză și așteptam să își continue ideea.

- Ai ieșit din magazin, ai făcut colțul, iar în momentul în care David s-a întors spre tine ai făcut un atac de panică. Trebuia să fac ce tocmai am făcut pentru a-ți opri respirația, astfel reușind să te împiedic să te rănești singură dacă totul urma să o ia razna.

L-am privit din nou pe David și puteam ghici pe fața lui că se întoarse în țară pentru că ceva rău se întâmplase, avea să se întâmple, sau Aris chiar avea planuri mari pentru mine.