♡Marinette
-Scumpo! Ești bine? De ce tipai mai devreme?ma intreaba mama manganidu-mi parul drăgăstos.
-M-am saturat mama!spun printre suspine.
Trebuie sa îi spun adevărul.
-Imi pare rau pentru ce va trebui sa iti spun însă nu mai pot rezista!continui și o simt strângând imbratisarea.
-Ce s-a intamplat?ma intreaba blând.
-Mamă, am mințit!spun rupând imbratisarea. V-am mințit! Si pe tine și pe Emilie! Eu și Adrien nu mai suntem cum am fost înainte! De când au murit tatii nostri el sa schimbat și m-a dat la o parte fără sa îmi spună cea am greșit. Ma agresa în fiecare zi la scoala insa nu iti spuneam nimic. După ce ca ai rămas fără sot nu vroiam sa auzi povestea mea și sa te îndepărtezi de Emilie, cea mai buna prietena a ta, pentru mine.spun incepand sa plângă mai puternic.
-Oh scumpo!spune ea și mă trage într-o imbratisare călduroasă. Nimic nu este mai important decât tine! Stii asta!
-Nu am vrut sa mai suferi!soptesc eu printre suspine.
-Atâta timp cât ai fost cu mine nu am suferit! Mulțumită tie am putut sa trec peste toate momentele grele din viata.spune și face o scurta pauza. Pentru asta plângi acum?intreaba confuza.
-De cand a venit Emilie înapoi în Paris eu și Adrien, mintindu-va ca încă suntem prieteni, reușisem intr-un fel sa facem minciuna sa devină realitate, iar sfârșitul clasei chiar devenisem prieteni destul de buni. Cel puțin pentru mine. Azi mi-a demonstrat ca pentru el nu a însemnat nimic.zic incercand sa opresc plânsul care pare a fi nesfârșit.
-Ce sa întâmplat?
-S-a gândit ca ar fi amuzant sa proiecteze toate pozele jenante cu mine, pe care le are în telefon, pe un bloc din centrul orașului. Ăsta a fost cadoul lui pentru mine. M-a facut de râs în fata a sute de oameni, mama, nu mai suport!spun cu lacrimi in ochi.
Acesta rămâne tăcută cateva secunde în șir strângând imbratisarea parca cerandu-si scuze pentru amintirile care m-au adus în starea asta.
-Fa-ti bagajele! Mâine plecam în Reims.spune rupând brusc imbratisarea și privindu-ma serioasa
-Dar-
-Nici un dar Mari! Un asemenea băiat care nu știe sa aprecieze nu merita o fata ca tine! Va ști ce ai însemnat pentru el când veți începe scoala și nu te va vedea în clasa. Nu îi vei spune nimanui! Nici măcar Alyei.spune ea iar eu îi sar imediat în brațe.
-Multumesc!reușesc sa soptesc.
-Nici o problema.spune ea blând.
☆Adrien
Intru în clasa și îmi arunc ghiozdanul pe banca, langa Nino. Ma uit la banca din spatele meu și o vad doar pe Alya care avea îngrijorată telefonul la ureche.
-Nu ai dat de ea?o intreb îngrijorat iar ea da negativ din cap muscandu-si buza ca sa își oprească lacrimile ce stăteau sa iasă.
-Habarnuam ce face. Blocul ei este închis iar draperiile de la balconul ei sunt trase. Nu am mai vazut-o de atunci.spune și observ lacrimile cazand una câte un pe masa.
O privesc trist și mă pregătesc sa ma duc către ea ca sa o consolez insa aud niste râsete colorate venind din zona usii.
-Ce s-a intamplat? Nu a venit domnisoara plangacioasa la scoala?intreaba Sarah razand cu pofta.
În secunda următoare ma indrept amenințător catre ea și o izbesc de perete privind-o nervos.
-Tu ai fost nu? Tu mi-ai luat telefonul și ai proiectat imaginile alea.
-De ce ai crede asta?
-Sarah nu o face pe proasta! Nu m-am nascut ieri! Ai fost singura persoana care nu a fost la petrecere.
-Adrien liniștește-te!aud vocea lui Chloe spunandu-mi, mana ei asezandu-se pe umarul meu. Nu merita atentia ta!zice ușor iar eu imi iau mainile de pe umerii ei plecand catre banca mea.
-Sarah dacă ai crezut ca dacă faci un asemenea ea lucru groaznic ii poți obține atentia ai greșit!spune Lila. Marinette nu ti-a facut nimic sa merite asta iar tu nu ești în stare sa îi judeci greșelile. Mi-as fi dorit ca în locul ei sa fii tu!scuipa cuvintele si pleaca impreuna cu Chloe în banca lor, din dreapta mea.
-Fetelor, doar nu îl credeți nu? Il credeți pe el dar nu mă credeți pe mine, prietena voastra?continua Sarah mizând o fata amuzanta combinata cu una speriata.
-Fa pasi Sarah! Pentru ce ai făcut nici măcar sa te privim nu mai meriți!spune Chloe si zambesc satisfăcător.
Cel mai dureros lucru este sa fii respins de un prieten. Și eu care credeam ca una dintre cele doua au fost în stare sa facă asta. Se pare ca acum sunt in tabara noastră iar Sarah a rămas singura. După anul acesta școlar își va dori sa nu se fi născut! Ii voi face anul acesta un calvar și mă voi comporta cu ea exact în același fel in care s-a comporta ea cu Marinette.
CITEȘTI
Rejected by Marinette Dupain-Cheng
Fanfiction☆Volumul al II-lea a cărții "Bullied by Adrien Agreste" După un an de la intamplarea de ziua ei, Marinette hotaraste sa plece din Reims impreuna cu familia sa si sa termine facultatea de Desing și Modeling în Paris...