Rejected by Marinette Dupain-Cheng

Capitolul 11

       Clopoțelul ne întrerupe conversația și ne ridicam de pe banca. Anne arunca ambalajul batonului pe care tocmai l-a mâncat la gunoi și pornim catre clasa.

       Oftez gandindu-ma la o posibilitate care sa ne rezolve problema. O persoana "rara" care sa fie și designer și model pe care îl putem întâlni la ora. Of Anne, mi-as dori ca viata sa fie așa de ușoară precum crezi.

     După câteva întrebări reușim sa găsim clasa de desing și intram asezandu-ne în a treia banca de la geam.

-Sa începem vânătoare.spune roșcată și chicotesc când o observ privind toți studenții din încăpere.

-De unde stii dacă unul e model sau nu?intreb amuzata.

-Hei! Dacă arata bine ar trebui sa fie.

-Oh! Pai eu cunosc unul care arata ca un idiot și tot e model. Deci nu cred ca legea asta este practicată de toți.spun reusind sa o fac sa rada pe prietena mea.

-Nu mai râde de logica mea și vezi-iți de treaba. Nu spuneai ca ai de făcut niște schite?intreaba și amuzamentul acumulat dispare intr-o fracțiune de secunda.

-Multumesc ca mi-ai stricat dispoziția.zic și rade din nou.

      Deschid rapid caietul de pe banca și încep sa fac ce îmi trece prin cap. Niște pantaloni de trei sferturi cu modele florale ar fi drăguț. Vremea este surprinzătoare și poate va veni din nou ploaia. Și sincer, după felul cum ma simt numai de ploaie nu imi arde mie.

      Încep cu un contur simplu urmand sa îl accentuez cu apăsarea creionului pe hârtie.

-Mari.spune Anne auzind-o cum înghite în sec

-Ce?intreb simplu.

-Te poți opri puțin din desenat. Trebuie sa iti arat pe cineva.

-Zii sa mai aștepte. Aproape am terminat conturul.

     Sunt pe cale sa termin forma pantalonilor când o palma puternica se lovește de banca mea reusind sa ma facă sa stric linia dreapta pe care o făceam. Ridic nervoasa capul și când văd pletele negre cu șuvițe albastre   și ochii albastri mult prea cunoscuți, sentimentul de nervozitate devine mai accentuat decât creionul pe hârtie.

-Luka!marai când îi văd fata zâmbitoare.

-Ce faci scumpo? Nu te-am mai văzut de mult.spune cu vocea lui tipic seducătoare.

-Nu imi mai spune așa!zic nervoasa. Ce cauti aici?intreb mijind ochii.

-Ceea ce faci și tu. Sunt la facultate ca un student conștiincios. Ti-a fost dor de mine?

-Hă!rad înfundat. Nu am mai putut de dorul tău. Acum ca te-am văzut parca mi-a mai trecut.spun sarcastica iar el se bosumflata.

-Inca ești suparata?intreaba cu voce bosumflata

-Luc, degeaba încerci.  Când se supără pe cineva nu îl uită toată viața.spune roșcata facand referire la Adrien.

-Dar ce a fost a fost. Trebuie sa trecem peste trecut. Nu?intreaba brunetul iar eu oftez nervoasa.

-Acum ca ti-ai făcut damblaua și m-ai văzut poți sa pleci? Azi chiar nu am chef de tine.spun și cu asta revin la schițarea mea fără sa îi mai rostesc vreun cuvânt.

     Il aud oftand și pleacă imediat după auzindu-i chicotul lui Anne.

-Nu văd ce găsești amuzant la asta.spun intorcandu-mi fata catre ea.

-Pai, mi s-au adeverit vorbele. Mai știi? Acea raritate cu dubla întrebuințare pe care am menționat-o mai devreme? Ei, ne-a găsit ea pe noi.

-Nu! In nici un caz el!spun rapid iar ea oftează.