Rejected by Marinette Dupain-Cheng

Capitolul 31

Înghit în sec continuând sa îl privesc cum sa îndepărtează ușor de mine. "Mari". Cuvântul ăsta nu l-am mai auzit de noua ani rostit de el. Poate a mai fost și vacanta aceea la munte, când mi-a spus așa, însă a refuzat sa recunoască, deși probabil a fost doar imaginația mea. Însă acum sunt la suta sigura ca m-a strigat "Mari". Și a mai fost și acel sarut pe frunte...

Strâng ușor din ochi și expira aerul aflat în plămânii mei. Mă întorc ușor cu spatele fiind pregătită să iau rucsacul și sa mă duc înapoi în apartament la Anne. Sau cel puțin asta îmi spunea mintea.

Înainte de a atinge rucsacul corpul parcă nu mai acționează la ordinele creierului meu ci la cele ale inimii mele, ajungând sa încep sa alerg către Adrien, care aproape ajunsese la mașina lui.

Reușesc sa îl prind urma și îi prind brațul.

-Adrien!spun expirând scandat iar acesta mă privește derutat.

-S-a întâmplat ceva?întreabă curios.

-Da, am nevoie de tine!zic intenționat știind ca fraza are doua intelesuri.

-La ce? Vrei sa te ajut cu rucsa-

Vorbele lui sunt oprite de sărutul meu. Rămâne usor socat prima data. Cine nu ar fi? Acum eu am facut primul pas. El a început jocul acesta încă de la ziua Alyei, și pana la urma a reușit sa îl câștige. A reușit sa mă facă sa mă îndrăgostesc de el. Sa trec peste trecut și sa trăiesc în prezent.

Ușor, socul este eliminat și îmi răspunde la sărut la fel de pasional precum îmi amintesc ca a făcut în urma cu un an.

Mi-am dat seama acum cât de mult mi-au lipsit buzele lui, iar acel pupic, că sărut un îl pot numi, din parc de la întâlnirea dubla doar m-a starnit, iar întâmplările de azi nu au făcut altceva decât sa mă facă sa cedez și sa recunosc ca simt ceva puternic pentru Adrien Agreste. Și după tot ce a făcut de cand am ajuns in Paris îmi pot da seama ca si el simte ceva pentru mine.

Sărutul este rupt în câteva minute, din vina lipsei de aer de care sufeream amandoi. Nu fac nimic altceva decât sa îl îmbrățișez imediat după despărțire, Adrien raspunzandu-mi aproape imediat la strângerea în brațe, asezandu-si capul peste parul meu.

Rămânem îmbrățișați ceva timp, pana când hotărâm, amândoi ca este îndeajuns. Ne despărțim din îmbrățișare iar privirile ni se reîntâlnesc. Deși părea încă ușor uimit și confuz, eu îi zâmbeam în cel mai sincer mod pe care l-am putut face.

-Ăla e Adrien?auzim un țipat din spatele blondul și tresărit amândoi rupând brusc îmbrățișarea.

Ne îndreptăm atenția către strigatul auzit și din acea directie vedem trei fete entuziasmate alergând către noi.

-Ne dai un autograf?întreabă una dintre ele imediat cum ajung lângă blond, înconjurând-ul.

Surâd scurt și mă pregătesc sa plec însă cât timp Adrien semnează o hârtie ce aparține uneia dintre cele trei adolescente, o bruneta își îndreaptă atenția către mine.

-Ești iubita lui, nu? Pff! Trebuia sa pariem când v-am zis ca este imposibil ca Adrien Agreste sa nu aibă iubita!spune fata în timp ce mă privește și de data asta Adrien este cel care surâde.

-De fap-

-Stai!zice de data asta o fata rozalie privindu-ma mai atent. Nu cred!spune, mai apoi smulgândui revista din mâinile blondului, nelasand sa mă termine semnătura. Tu nu ești fata care cu care a făcut poza asta?întreabă deschizând revista la poza noastră făcută cu o săptămână în urmă.