Rejected by Marinette Dupain-Cheng

Capitolul 18

        Îi simt respirația mentolata chiar deasupra buzelor mele, și aștept impactul, insa o lumina brusc apărută ne întrerupe,  facandu-ne sa tresărim și sa privim speriați catre intrusul care ne-a deranjat.

       Și o vad pe Anne care ranjeste pervers catre noi.

-Ok! Eu am crezut ca vreți sa ieșiți mai rapid dar dacă va place așa de mult va mai las puțin.spune ea inchizand usa ușor insa o opresc imediat.

-Nu!aproape tip insa constientizez ca încă sunt ore.
  
       Imi asez rapid mana peste gura și cu cealaltă în prind palma lui Anne tragand-o după mine rapid.

        Găsesc o baie la mica distanta de dulapuri și intram acolo. Fără sa mai spun ceva intru rapid intr-o toaleta inchizand usa si blocand-o, auzindu-i chicotul amuzat al roscatei după usa.

-Păcat ca am venit așa devreme. Stiu, stiu. Nu trebuie sa îmi spui.zice amuzata auzind cum curge apa, probabil de la robinet. Și erați așa aproape! Nici o furnica nu incapea intre buzele voastre.continua cu glumele sale iar eu încerc sa îmi controlez inima care bătea foarte rapid.

-Anne! Nu ma ajuti.spun asezandu-mi mainile pe obrajii care ardeau.

-Stiu asta Mari. Insa sa știi ca și mie îmi pare rău. Dacă ajungeam mai târziu...

-Nu la asta mă refer!spun rastindu-ma  la ea. Nu imi mai aduce aminte de scena aia!zic lăsând tonul mai ușor.

-Oricum, ce s-a intamplat? Nu s-ar presupune ca îl urăști din tot sufletul tău?intreaba curioasa iar eu oftez.

-N-nici eu nu știu.zic îndepărtând palmele de pe fata și lasandu-le sa alunece pe lângă corp. Oricum, este vina ta!spun certand-o, încă emoționată.

-Crede-ma scumpo! Daca ajungeam mai târziu iti făceam un favor.spune pe un ton pervers.

-Încetează! Eu n-nu am vrut.soptesc.

-Oh scumpo! Păreai așa dornica.glumeste ea. Nici sa nu imi spui ca nu voiai! Pentru ca daca ar fi fost adevărat făceai ca toți dracii și posibil sa îl fi băgat în spital pana acum.spune și chicotesc ușor.

       Ies din toaleta și mă duc în fata oglinzii, langa prietena mea. De data asta nu mai rămân uimita de aspectul roșu al fetei mele. Sunt deja obișnuită cu asta când sunt prea apropiata de Adrien.

-Stii, încă nu mi-ai răspuns la întrebare.spune zambindu-mi prin oglinda. De ce era sa va sărutați dacă tu îl urăști?intreaba curioasa urmand sa își mărească ochii și sa își așeze mainile la gura. Nu imi spune!zice uimita. Te place iar tu îl respingi?intreaba aceasta iar eu mă incrunt confuza.

-N-nu, nu cred ca mă place.spun mișcând ușor capul în sens negativ.

-Atunci nu pot găsi o logica în ceea ce s-a intamplat.spune ea rămânând gânditoare.

-Anne.soptesc oftand și reușesc sa ii atrag atenția. Ti-am povestit relația dintre mine și Adrien?continui pe același ton.

-Da! Prieteni, dușmani apoi iar prieteni apoi iar dușmani. Ceva de genul am inteles.spune si oftez.

-Deci nu...

-Mai trebuia sa știu ceva?întreabă derutata.

-În timp ce am reusit sa facem ca relația de dușmănie sa dispară am practicat mai multe activități impreuna. Și am avut mai multe simulări în careva aproape ne-am sarutat.

-Aproape? Adică nu v-

-Ba da. De ziua Alyei, în timpul unui joc, când eram doar noi doi.spun și oftez. Când ne-am certat i-am mărturisit sentimentele mele.spun soptind.