Rejected by Marinette Dupain-Cheng

Capitolul 22

-Esti gata?intreaba sprijinindu-se de tocul usii.

-Nici sa nu îndrăznești sa mă grăbești!il amenint. Din cauza ta suntem în situația asta.

-Insa toate astea se intampla din cauza orgoliului tău.spune facand referire la minciunele de dimineata.

-Totusi, nu trebuia sa accepți!zic luandu-mi geanta din pat.

-Ti-am spus, vroiam oricum sa merg la o întâlnire cu tine așa ca de ce sa nu profit?spune Adrien ranjind și îmi rotesc ochii.

         Trec pe lângă el și mă îndrept către ieșirea din apartament.

-Ar trebui sa ne întâlnim aici.spun privind ceasul. Agh! Dacă m-ai făcut sa vin aici degeaba și sa renunț la Alya am sa-

-Mari!aud vocea subtire tipand si mă întorc catre locul de unde am auzit-o.

      La câțiva metri în stânga mea o observ pe Ally cu încă un băiat, care probabil este Louis.

-Scuze pentru întârziere. Nu știam cum sa îmi fac parul și pana la urma l-am lăsat liber.spune razand de una singura.

-Nu-i nimic.reusesc sa fortez un zambet. Și, el este Louis?intreb îndreptând privirea către baiatul brunet.

-Oh! Am uitat sa va fac cunoștință. Dragule, ei sunt fostii mei colegi de școală primara.spune aceasta entuziasmata.

-Adrien!zice blondul dand mana cu brunetul

-Louis.spune zambind scurt și își îndreaptă privirea către mine.

       Întind mama pentru a da și eu mana cu el, insa în loc sa o stranga cum a făcut cu a lui Adrien, o prinde delicat și o saruta privindu-ma. Privesc confuza scena și retrag rapid mana.

-Marinette.spun zambind dand uitării momentul de mai devreme.

     Stiu ca probabil gestul ăsta este normal insa nu sunt genul de persoana care lasă toate buzele sa o atingă. Prefer mai degrabă un salut și atât. 

-Haideți sa căutăm o masa libera.spune Ally intrand in parc impreuna cu iubitul ei, cu mine și Adrien pe urmele lor.

      Găsim rapid o masa langa un stand de înghețată și ne asezam acolo.

-Vreți milkshake?intreaba Ally ridicandu-se imediat de pe banca, iar noi dam afirmativ din cap.

-Deci, am auzit ca în Paris exista doi eroi care salvează orașul de un anumit răufăcător.spune brunetul cu accent englezesc.

-Da, insa nu își fac simțită prezenta foarte des. Răufăcătorii ataca rar și nu au rost sa apara.spun.

-Acum patru ani am avut și noi doi superiori, insa au dispărut fără urma după ce buburuza a murit.spune și mă incrunt catre el.

-Poftim?intreb socata. C-cum s-a intamplat asta?intreb lastrandu-mi tonul uimit.

-O secunda.spune scotand telefonul care începuse sa sune.

        Aștept nerabdatoare încheierea apelului insa imi simt piciorul atins de al lui Adrien si imi intorc capul catre el.

-Iti explic eu povestea, când suntem singuri, fără kuami. Nu se vor simți bine dacă o aud din nou.imi șoptește la ureche și uimirea de pe fata mea creste.

-Stii povestea?intreb privindu-l cu ochii măriți.

-Mhm, și e una destul de lunga. Ai răbdare pana vom rămâne singuri.spune și dau afirmativ din cap.