Rejected by Marinette Dupain-Cheng

Capitolul 27

      Iau piaptentul și încep sa îmi perii parul. Aleg doua elastice roșii și îl prind în doua codite drăguțe.

-A trecut ceva timp de când nu am mai folosit coafura asta.soptesc atingând amuzata una dintre codite. Haide Anne!tip ieșind din baie.

-Oh! Ai fost rapida.spune uimita.

-Se mai întâmplă. Nu te obisnui.zic facandu-i cu ochiul.

      Își rotește ochii amuzata și intra în baie. Eu mă îndrept către cele doua umerașe, pe care sunt așezate costumul meu și al lui Adrien. A fost mai dificil decât am crezut, însă am reușit într-un final sa le mai măresc cu câteva numere încât sa le putem purta cu aceeași ușurință ca acum cinci ani.

       Iau umerasul cu hainele mele și le îmbrac rapid aranjand mânecile jachetei. Afară nu este cine știe ce căldură, insa mă îndoiesc ca voi îngheța dacă sunt îmbrăcată în hainele de trei sferturi.

-Sunt gata.zice roșcata ieșind din baie cu parul lăsat liber pe spate. Iar tu arăți așa adorabil!spune aceasta cu vocea subțire.

-Încetează cu asta. Haide! Probabil băieții au ajuns.

       Iau costumul lui Adrien și al lui Luka și le așezi intr-o plasa, în care pun și jucăriile găsite ieri.

-Ești gata?o întreb observand cum își incalta balerinii albi.

-Da. Mă duc sa pornesc mașina. Tu incalta-te și vino.spune iesind rapid din camera.

      Dau afirmativ din cap și mă uit confuza la încălțămintea mea. Balerinii roz de acum cinci ani mi-au rămas mici, si nu cred ca am alții de aceeași culoare.

      Gandindu-ma ca poate are Brigette vreuna caut prin pantofii săi. Într-adevăr, găsesc o pereche de balerini roz, însă ii lipsește fundita. Îi încalț rapid fără sa duc la capăt mica asta problema. Nu cred ca mai tine cineva  minte fundita neagra abia vizibila din vârful lor.

       Ies din camera și întru în lift, urmând ca in scurt timp sa ajung la parter, mai apoi la mașina lui Anne.

-Nu ai uitat nimic?întreabă și dau negativ din cap. Bun.spune și pornește la drum.

-Cum adică nu avem camera? Si noi cu ce ar trebui sa facem pozele?întreb supărată pe brunetul uituc.

-Nu mi-am dat seama. Dacă mai rămâneam mult întârziam, si nici asta nu era bine.spune cu subînțeles și oftez asezandu-mi doua degete pe tâmplă.

       Scot telefonul din buzunar și apelez singura persoana care nu si-a făcut înca apariția. Adrien.

-Da?aud vocea blondului răspunzând.

-Unde ești?intreb, sperând ca nu a plecat.

-Tocmai ma incaltam. Ajung în câteva minute dacă mă grăbesc.spune rapid.

-Ai vreo camera foto? Luka a uitat sa o aducă pe a lui.spun aruncandu-i priviri fulgerătoare brunetului care vorbea cu Anne.

-Trebuie sa aibă Felix una.spune dupa un scurt chicot. O aduc?

-Da te rog! Și grabeste-te!spun de data asta ușor nervoasa urmând sa închid.

-Luka!îl strig iar acesta își îndreaptă atenția către mine. Uite, du-te și schimba-te.zic întinzându-i hainele aduse.

-Ok.spune ascultător și pleacă.

-Deci?întreabă Anne.

-Adrien a spus ca ajunge în câteva minute cu tot cu camera.zic epuizata de agitația asta. Cat este ceasul?întreb derutata.