Capitolul 29

1.5K 92 16
                                    

        Am gândit destul, chiar dacă doar pentru un timp extrem de scurt. Știu ce trebuie sa fac și nu mă gândesc sa dau înapoi. 

        Fără sa fac vreun anunț alerg către Chat si mă poziționez exact în fata sa, creând astfel un zid intre laser și motan.

-Marinette!spune Chat speriat și îi aud pașii venind spre mine.

        Simt lovitura lovindu-ma in abdomen și imi așez mana pe locul lovit cazand in genunchi. Neputincioasa în a îmi mai tine corpul echilibrat cad pe spate, însă sunt prinsa la timp de Chat care mă ridica și duce intr-un loc sigur.

-Marinette ce a fost în capul tău?întreabă speriat când ajungem pe o clădire. Îți dai seama cât de grava poate fi lovitura asta?întreabă îngrijorat asezandu-si ușor palma peste palmele mele.

-Tikki mă poate vindeca dacă o rog. Exista posibilitatea sa nu ma mai pot transforma pentru ceva timp totuși.spun strângând din ochi din cauza durerii.

-De...De ceva făcut asta?întreabă, încă îngrijorat.

-Doar, nu vroiam sa fii rănit.spun simtindu-mi vocea din ce in ce mai joasa. Nu mai ții minte? Ești... Ești dovada vie a tot ce s-a întâmplat intre noi pana acum, nu?spun imitand cuvintele folosite de el in urma cu o noapte. Nu as fi suportat sa pierd singura dovada a fostei eu din trecut.spun, și cu asta ochii mi se închid.

Adrien POV

      Mă panichez și mai rău când o văd închizând ochii. Ce ar trebui sa fac? Nu o pot lăsa singura aici, însă nici pe Anne nu o pot lăsa să își facă de cap.

       Oftez și hotărăsc sa o duc la Luka. Oricât de mult nu as vrea asta, momentan este singura persoana în care am cât de cât încredere sa aibă grija de Marinette.

       O ridic stil mireasa și mă reîntorc în parc, încercând sa trec neobservat de Anne. Sa fim amandoi loviti este singurul lucru de care nu am nevoie acum.

      Privind în jur observ parul brunet al lui Luka ascuns după un tufiș și alerg către el.

-Chat Noir?spune cu un strop de umire în voce. Ce a pățit Ma-

-Ai grija de ea, trebuie sa înving un akuma.spun și o așez cu grija în brațele brunetului urmând sa plec.

      O caut cu privirea pe Anne și o găsesc la intrarea în parc distrugând plictisita mai multe mașini. Am nevoie de un plan iar planurile nu sunt pentru mine. Haine Adrien, te-ai descurcat un an întreg de unul singur. Cu siguranță poți si de data asta. Akuma-ul trebuie sa fie în mănușa ei. Cum mă apropii de mana sa fără sa fiu rănit?

        Oftez și alerg către ea fiind pregătit de lupta. Nu pot sta toată ziua pentru un plan. Îmi va veni mie o idee intre timp.

-Yey! A venit motanelul!spune devenind entuziasmata. Unde ti-e salvatoarea?rânjește și mă enervez imediat începând sa mă lupt cu ajutorul bățului meu. Cineva e cam nerăbdător.spune râzând ușor blocandu-mi cu palmele goale loviturile batului meu.

       E clar, cu lupta directa nu o putem scoate la capăt. Însă știu ca dacă continui sa o atac cu bățul, ea nu poate folosi laserul sau ca sa mă lovească.  

       Cred ca am o idee.

-Ha, te bate o fata motanas?întreabă râzând de faptul ca încep sa mă retrag făcând ca un pas în spate în timpul luptei.

        Continui sa o privesc în ochi retragandu-ma pana când simt cum spatele atinge gardul care înconjoară parcul. Poziționez bățul vertical și sar în aer ajungând în spatele lui Anne lipind-o cu bățul meu de gard.

Rejected by Marinette Dupain-Cheng Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum