Rejected by Marinette Dupain-Cheng

Capitolul 1

♡Marinette

       Cobor din masina si privesc scârbita spre blocul din cauza căruia am plâns ca o proasta atâtea zile.

-Bine te-am găsit Paris! Nu mi-a fost dor!spun sarcastica.

-Haide Mari! Cum poți fi asa posomorâta? E Paris!spune bruneta iesind la rândul ei din aceeași masina.

-Bri, chiar trebuie sa iti readuc aminte momentele trăite aici?

-Mari, trecutul e trecut! Acum suntem în prezent, iar prezentul este în Paris!spune facand bucuroasa o pirueta iar eu chicotesc.

-Chiar ti-a fost dor de orașul ăsta!

-Este orașul meu natal! E logic sa îmi fie dor de el! Iar faptul ca mă reîntorc cu tine mă face și mai bucuroasa.spune luandu-ma intr-o imbratisare strânsă.

-Gata cu dulcegăriie astea! Stii ca nu le mai suport.

-Pff, ar trebui sa revină! Când erai mica nu mai puteam scapa de îmbrățișările tale iar acum nu mai suporți nici măcar una.

-Nu a mai rămas nici un strop de tandrețe în mine de când am plecat de aici, iar acum uite-ma, din nou aici.

-Poate Reims-ul te-a schimbat! Cine știe? Poate acum ca ne-am întors te vei reîntoarce la acea surioara alintata pe care o știam.

-Sper sa nu!spun chicotind. Mergem?intreb plictisita iar ea da rapid pozitiv din cap tragandu-mi mana.

-Incepem cu Turnul Eiffel!spune entuziasmata iar eu imi rotesc ochii amuzata.

     După zece minute în care am fost obligata sa alerg fără oprire am ajuns la Turn. Câtă energie are fata asta?

-Haide sus!spune admirandu-i mărimea.

-Bri, sunt sute de scări!

-De parca ma interesează! Cand eram mica nu am apucat sa urc!zice prinzandu-mi din nou mana.

-Nu!ma plâng eu insa deja era prea târziu, urcasem cel puțin cinsprezece trepte.

      Ajungem in scurt timp la înălțimea dorită de bruneta. Ma prind rapid de o bara de fier odihnindu-ma pentru cateva secunde. Privesc curioasa în jur și îmi dau seama ca sunt în locul meu preferat din tot Parisul. Locul nostru secret, al meu și al Alyei. Arata la fel cum l-am lasat. Nici măcar un fir de praf depus pe masuta confecționată dintr-o cutie de carton.

      Ma întristez imediat cum ma gândesc la felul cum a plecat fără sa o anunț pe Alya. Cred ca a fost super îngrijorată și nici nu vreau sa mă gândesc prin câte a trecut.

      Ma plimb atingând ușor păturile pe care le numeam pat înainte. La cum arată locul imi pot da seama ca Alya încă fregmenteaza zona și mă bucur ca, indiferent dacă am plecat, ea nu a uitat de mine.

-Mari, nu te mai plimba pe acolo! Uite!spune privindu-mi vrajita spre peisajul mult prea comun pentru mine.

-Cum ai găsit locul ăsta?o intreb confuza.

-Când urcam am văzut o mica platforma și m-am gândit ca decât sa urcam pana în vârf ar fi mai bine aici, unde nu este nimeni. Acum vino!spune iar eu imi rotesc ochii mergand catre ea.

       Ajunsa acolo privesc catre locul indicat de ea.

-Ce e?intreb neintelegand spre ce indica.

-Acolo! Mi se pare mie sau se tine o ședință foto?intreaba aplecandu-se mai mult în speranța că clar putea vedea mai clar.

       Imi dau jos ochelari de soare și privesc catre parc. Într-adevăr, după decorul ales și tot felul de pete negre care presupun ca ar trebui sa regleze lumina pentru poze imi pot da seama ca este o ședință foto. Privesc mai atent sperand ca pot vedea modelul ales pentru, presupun, coperta unei reviste.