Rejected by Marinette Dupain-Cheng

Capitolul 25

-Hotelul era pe cealaltă strada. Doamne, stiu eu mai bine Parisul decât tine.zic sarcastica insa nu face nici o curba care sa duca catre cladire. Am spus ca-

-Nu te duc acasă Marinette.zice taindu-mi propozitia și tresar surprinsa.

-Ba da! Acolo mă duci!zic deranjata. Așa ca întoarce masina acum!in ordon iar acesta oftează epuizat.

-Nu.raspunde simplu.

-Nu?!aproape tip. Deci jur ca te dau jos din masina si plec singura.il ameninț insa nici nu mă baga în seama. Măcar unde mă duci?intreb curioasa.

-Unde altundeva decât la mine acasă?intreaba sarcastic.

-Cine știe unde iți merge mintea aia.spun și chicoteste.

-Nu sunt chiar așa pervers.se apara și pufnesc amuzata.

-Mhm, fie cum spui tu. Acum întoarce!zic revenind la subiectul anterior.

-Înțelege ca nu mă voi întoarce! Nici dacă as vrea.spune și oftez nervoasa

      Oricum voi pleca imediat cum ies din masina așa ca nu văd de ce însist.

       Adrien opreste masina si ies imediat cum aud acel mic pocnet care anunță deblocarea portierei, o deschid și plec fără sa mai spun vreun cuvânt.

-Nu ai uitat nimic?intreaba când eram deja în spatele mașinii.

-Cum ai-?!zic văzând din nou telefonul în mâinile sale.

      Pentru a fi sigura imi caut în buzunarele blugilor și intr-adevar, nu era acolo.

-Un magician nu își dezvăluie secretele.zice facandu-mi cu ochiul. Dacă îl vrei intai trebuie sa intri înăuntru.spune facandu-mi semn spre casa sa.

-Agh! Bine!zic învinsă și mă îndrept catre el. Insa mai întâi vreau telefonul.spun întinzând palma.

-Bine.spune si imi aseaza telefonul pe palma.

      Ranjesc și mă pregătesc sa fug insa instinctele lui de felina imi prind mana libera și mă trage fără nici o greutate spre intrarea.

-Hei! Da-mi drumul! Asta se numește răpire. Voi suna politia si-

-Mai încet!spune asezandu-si palma peste buzele mele.

       Îndepărtează palma când observa ca m-am calmat insa nu mă dau bătută. Continui sa încerc sa îmi retrag palma din a sa. Strânsoarea nu e foarte puternica insa reușește oarecum sa îmi tina mana lipita de a lui. Deschide usa si ma introduce rapid în casa urmand sa o închidă la fel de rapid.

-Oh, a reușit!aud o voce mult prea cunoscuta și îmi intorc privirea către sursa sa.

-Brigette?intreb uimita. Ce cauti aici?

-Mamă, au ajuns!tipa aceasta ignorandu-mi întrebarea.

-E și mama aici?intreb socata si întalnesc in secunda următoare capul rotund al mamei care își face apariția de după usa bucătăriei.

-Buna scumpo!imi zambeste și dispare la fel de repede precum a apărut.

-Învață-mă și si pe mine Adrien. Fata asta nu mă asculta niciodată.spune Brigette amuzata.

-Un magician nu își dezvăluie secretele.spun înainte de a răspunde blondul, repetând propozitia rostită de către el mai devreme.

-Cineva nu e în toane bune.spune bluenetta și oftez.

-Bri, de ce nu mi-ati spus ca veniți aici azi?intreaba și chicoteste. Ce este așa de amuzant?

-Scuze, insa nu va pot lua serios așa.spune aratand catre mainile noastre.