Rejected by Marinette Dupain-Cheng

Capitolul 10

       Alerg disperata pe clădiri îngrijorată pentru Anne. Fata asta o sa întoarcă un oraș întreg împotriva ei în doar doua zile daca nu as fi eu sa o opresc. Numai la facultate era sa înjure o roșcată pentru ca se grăbea catre clasa și a lovit-o cu umărul pe Anne . Săraca, părea de treaba insa nu cred ca mă va lasa sa ma apropii de ea având în vedere ca eram și eu cu domnisoara nervoasa.

        Aud un zgomot puternic venind din stanga mea și intorc imediat capul. Schimb direcția catre zona zgomotului și la o suta de metri distanta observ un akumatizat luptandi-se cu Chat. Doamne Anne, în ce te-ai mai băgat de data asta?

      Imi scapa un stranut înainte de a alerga catre motan sa îl ajut. Ma opresc în spatele lui respirând scandat și aproape ca este aruncat în mine, insa doamne ajuta de batul lui a devenit în sfârșit folositor. Si deși nu m-a lovit am reușit sa scot un scurt tipat speriat, ceea ce l-a făcut imediat pe Chat sa ciuleasca urechile. Își întoarce fata catre mine si ma priveste uimit și supărat în același timp.

-Ce cauti aici?intreaba supărat continuand sa lupte cu akumatizatul.

-Este prietena mea. Doar nu vroiai sa te las pe tine sa te ocupi.zic înțepată înconjurând ata subtire a yoyo-ului meu în jurul akumatizat-ului reusind sa il imobilizez.

-Esti pe jumătate moarta. Dacă voiai sa o vezi așa de mult imi spuneai și o aduceam la tine. Si in plus mă descurc și fără ajutorul tău.

-Ultima data era ca identitatea ta sa fie dezvăluită dacă nu apaream eu. Ar trebui sa imi fii recunoscător ca am venit sa te ajut.

-Uhm...aud vocea akumatizatului imobilizat dar nu pare a fi băgat în seama de nici unul dintre noi

-Recunoscător? Dacă nu pleci vei ajunge sa nu mai poți merge din cauza răcelii tale!

-Nu imi spui ce sa fac! Tu ai spus ca dacă tot m-am întors trebuie sa te ajut la toate luptele care vor apărea.

-Mai puțin asta!spune exasperat.

-Nu ai specificat!continui nervoasa si imi incrucisez mainile.

-Nu știam ca exact azi va fi akumatizat cineva.

-Știți, ca veni vorba de akuma-

-Tu sa taci!tip impreuna cu blond la săracul băiat akumatizat care privea scena noastra.

-Agh! Du-te și i-ai odată obiectul akumatizat pentru ca pierdem timpul degeaba.tip la el și pleacă nervos luandu-i șapca și distrugand-o cu Ghiara Felinei.

      Deposedez akuma-ul și plec fara sa ii mai adresez un cuvânt. Acel cuvânt poate isca o alta cearta și chiar nu vreau sa mai rămân în ploaia torențială.

      Ajung în scurt timp pe balconul meu și mă detransform multumind Domnului ca doar parul imi este ud.

-Esti bine?o intreb îngrijorată pe Tikki care tremura rapid.

-Ar trebui sa te întreb același lucru.spune micuta îngrijorată.

-Lasa-ma pe mine!spun panicata intrand in baie. Tu ești mult mai importanta!zic luand doua din prosoapele pufoase, aseznd unul pe pat. Intra aici.spun iar Tikki mă asculta necomentand, intrând sub prosop.

        Iau cel de-al doilea prosop și il prind în par pana când se va mai usca. Scap un alt stranut si hotarasc sa cobor scarile pana în bucătărie facandu-mi un ceai de mușețel.

       În scurt timp urc înapoi pana în camera mea fiind pregatita pentru eseul kilometric la istorie. Uite cum încep sa urăsc ușor materia pe care o iubeam cel mai mult în liceu.