Rejected by Marinette Dupain-Cheng

Epilog

Ridic capul plictisita de pe banca și privesc ecranul telefonului meu cu scopul de a vedea ca e ceasul.

-Doamna Camille întârzie? Ora este  aproape pe sfârșite.

-Probabil ca i s-a făcut mila de noi.zice Anne intorcandu-se către mine. Luna asta a fost plina pentru toți. Cred ca am avut cel puțin zece proiecte, și nu mai spun de testele fulger pe care le-am primit la aproape toate materiile. Ora asta libera a reușit sa mă calmeze.spune roșcata privind-si pixul cu care se joaca.

-Partea buna este ca vacanta de iarna este peste doua săptămâni. Douăzeci și una de zile de odihna nu suna deloc rău.zice Luka, însă continua sa își lase capul sa se odihnească pe bancă.

-Cine a crezut ca facultatea e așa dificila. Nu pot sa cred ca Brigette și Felix au trecut deja de trei ani din ea.tresar când aud vocea somnoroasa a blondul din dreapta mea.

-Ai dormit bine?spun râzând privind-ul amuzata.

-Nu! Încearcă tu sa dormi pe gălăgia asta. Jur, e mai rău decât era la grădiniță.spune Adrien bosumflat trecandu-si mana prin parul ciufulit.

-Ti-am spus ca trebuia sa dormi aseară. Nu e vina mea ca ești un încăpățânat.spun ușor supărată iar el mormăie în aprobare.

       În câteva secunde sunetul ascuțit al soneriei ne da de veste tuturor ca ora s-a terminat și ca vom putea pleca în sfârșit acasă. Neașteptată, Anne tresare și își scăpa pixul din mana, direct pe parchet. Îl observ pe Luka privind curios sub scaunul sau și nu ezita din a se apleca și a lua pixul ca mai apoi sa revină la poziția anterioara, dar acum privind-o pe Anne. Îi întinde obiectul și îi zâmbește ușor și o observ pe roșcată privind usor uimita către brunet. Ia pixul rostind și ii întoarce rapid cu spate adolescentului, fiind sigura că acesta nu îi vede culoarea aprinsa din obraji.

       Rămân tăcută privind scena din fata mea amuzata. Câteodată sunt așa de mandra de mine ca am făcut schimb de loc cu Luka.

         Iau telefonul de pe banca și mă ridic de pe scaunul neconfortabil. Simt mana blondului prinzandu-mi palma și nu ezitat în a îmi împletit degetele cu ale lui, urmând sa ieșim amândoi din sala de modeling.

-Mama vrea sa-

-Sa venim la voi astăzi.spun taindu-i vorbele blondului. Mama mă streseaza cu mesajele de dimineață ca sa fie sigura ca nu uit.

-Înainte de asta vreau sa iti arată ceva.spune acesta și îl privesc cum zâmbește ușor continuând sa privească în fata.

-Ce?întreb curioasa.

-Trebuie sa te duc undeva ca sa iti arat acel lucru.spune secretos iar eu mă încruntat ușor către el.

-Mă duci la o întâlnire? Adrien, sunt extenuata! O întâlnire este ultimul lucru care îmi trebuie acum.zic dând drumul palmei acestuia în momentul în care ajung în fata dulapului meu.

-Nu e o întâlnire. Doar vreau sa îți arată ceva. După vom pleca direct la mine.spune deschizând dulapul sau simultan cu a meu.

-Bine, dar trebuie sa trecem pe la mine mai întâi. Am uitat sa-i iau cadoul lui Emilie înainte sa plec către facultate.zic eliberandu-mi geanta de manualele nefolositoare, urmând ca mai apoi sa închid ușa din metal.

-Nu e nici o graba. Oricum vom ajunge în jumătate de ora la tine. Plus încă jumătate pana locul în care sa te duc, ajungem numai perfect!spune acesta mândru de planul sau, urmând sa îmi prinda iar mana intra-lui.

-Nu vom întârzia?întreb ușor îngrijorată.

         Este primul an după atâta timp în care serbez ziua lui Emilie. Vreau ca totul sa fie perfect, de la cadou pana la ora fixa care a fost stabilita pentru venirea invitaților. Nu ca ar fi o petrecere mare. Având în vedere faptul ca familiile noastre s-au reunit după atâta timp, Emilie a vrut ca doar eu, mama și Brigette sa fim invitate.

-Nu iți face griji. Îi voi explica eu mamei motivul întârzierii noastre. Voi lua eu vina dacă ar fi sa se supere, însă mă îndoiesc ca se va întâmpla așa.spune zambindu-mi iar eu îi răspund cu unul mic.

-Fie.raspund simplu în timp ce el mai deschide portiera mașinii, pentru a intra.

♡♡♡

-Ce facem aici?întreb curioasa când văd turnul Eiffel în fata mea.

-Face parte din surpriza.spune Adrien ușor entuziasmat.

-Adrien, puteam sa ne grăbim? Mai ca se însetează și cred ca deja suntem în întârziere cu jumătate de ora.spun ușor panicata, urmarindu-l pana în vârful turnului.

-Când ajungem sus va trebui sa așteptăm puțin înainte de a iți arata surpriza.spune și simt panica crescând în corpul meu.

-Ce vrei sa spui prin sa așteptăm? Adrien, Emilie ne poate da dispăruți! Brigette și cu Felix cu siguranță au ajuns.

-Mari, linisteste-te.zice impingandu-ma ușor către balustrada. Privește! Am ajuns la timp.spune zâmbind și privesc în direcția arătată.

           În fata mea se afla un peisaj minunat. Soarele pare o bila gigantica portocalie care își ascundea corpul după micile blocuri care se văd la orizont. Culorile calde ce înconjurau cercul de foc se luptau cu cerul indigo formând o minunata nuanță de violet. Cum Parisul se afla deja în putina umbra a nopții, felinarele străzilor s-au aprins, completand minunatul tablou. Am văzut foarte multe apusuri pana acum, insa acesta este pe departe cel mai uimitor.

-Wow!este tot ce spun privind încă socata imaginea din fata mea.

-Îți place?întreabă Adrien simtindu-i mâinile inconjurandu-mi talia, iar tot ce fac este sa dau afirmativ din cap, continuând sa privesc cu ochi mari cerul colorat.

-Este superb. E printre cele mai minunate lucruri pe care le-am văzut pana acum!spun intorcandu-se cu fata către el zambindu-i. Mulțumesc!zic sincer și îl răsplătesc cu un scurt sărut pe buze, ca mai apoi sa îmi înconjori mâinile în jurul gatului sau, tragandu-l intr-o îmbrățișare  stransa. 

-Mari!spune acesta soptindu-mi lângă ureche. Nu ai idee cât de mult te iubesc.spune și îl strâng mai tare în brațe, urmând sa îi răspund.

-Și eu te iubesc Adrien! Cel mai mult!zic, urmând sa ne unim buzele într-una alt sărut, de data aceasta mai mult pasional decât primul.

                     ☆*SFÂRȘIT*☆