Rejected by Marinette Dupain-Cheng

Capitolul 26

-Nu sunt chiar așa de priceputa ca tine insa ma descurc.spune mama modesta.

-Poftim? Revista de săptămâna asta a făcut ravagii, și nu mai spun ca ai un fotograf genial. Unde l-ai găsit?intreaba Emilie uimita.

-Brigette l-a cunoscut și l-a rugat sa se angajeze la mine.

-Felix! Nu puteai și tu sa ne găsești un fotograf mai bun. Nu are Fabre din întâmplare un frate geamăn?intreaba blonda amuzata.

-Nu am fost curioasa sa il intreb.zice mama chicotind.

      Nu pot sa nu zambesc când o văd în sfârșit pe mama bucuroasa. Nu spun ca nu a zâmbit niciodată pana acum, pana la urma ea a venit cu ideea plecării în Reims. Insa a facut-o pentru mine. Pentru mine a renunțat la tot, pana și la cea mai buna prietena a ei, pentru a ma simți mai bine și din cauza asta m-am simțit vinovata tot timpul. La fel ca mine, odată ajunse în Reims ne-am schimbat drastic. Mama și fiica zâmbitoare și bucuroase tot timpul, s-au transformat în doua persoane serioase care iși înecau durerile în munca și liceu. Slava domnului ca Brigette a fost cu noi, altfel nu cred ca astăzi eram în Paris.

-Brigette, tu ce ai mai făcut în Reims. Sper ca Felix s-a purtat frumos cu tine!spune Emilie certandu-si fiul.

-A fost minunat! Am cunoscut persoane noi și am avut o mulțime de prieteni. Iar Felix mi-a fost ca un frate. Au fost si momente mai puțin frumoase dar cu ajutorul lui am trecut peste.spune ciufulindu-i parul blondului.

-Stii, acum ca stau si privesc mai bine, colierul tău seamănă foarte mult cu bratara pe care ai confectinat-o impreuna cu Adrien.spune Emilie  mutandu-si atenția spre mine.

      Wow, e chiar așa de evident?

-Mi-a fost mult prea draga ca sa arunc și bratara, insa am facut-o colier pentru a mai taia părți din trecutul meu.recunosc și o observ zambind pe sub mustăți.

-Ati umplut întreaga podea cu mărgele în ziua aceea. Nu mai spun de jucăriile în care încercăm cu greu sa nu călcăm.spune amuzata și chicotesc ușor insa ma opresc imediat.

-Jucării.soptesc venind-mi o idee geniala pentru ședința de mâine. Scuzați-mă puțin.zic riducandu-ma de la masa. Iar tu vii cu mine.zic prinzandu-l de mana pe Adrien si tragandu-ma pana în camera lui.

-Ce s-a intamplat?intreaba derutat în timp ce mă privește cautand prin biblioteca.

-Anul trecut cand am venit la tine am găsit un album cu mai multe poze în care ne aflam și noi. Unde e?intreb privind biblioteca gigantica.

-Pe noptiera.spune amuzat și îmi intorc imediat capul catre patul sau.

       Langa pat, pe noptiera se afla intradevar albumul negru și gros plin cu amintiri din trecut.

-Ce ai de gând?intreaba confuz.

-Vreau sa îmi aduci hainele pe care ți le-a dat Felix în clasa a noua.spun ignorându-i intrebarea.

     Scot telefonul din buzunarul blugilor și fac poza la câteva fotografii care mi s-au părut ușor de realizat.

-Poftim.spune asezand în pat cele trei piese vestimentare.

-Perfect. Mai ții minte poza asta?intreb aratandu-mi spre album poza în care el cânta la chitara de jucarie iar eu la microfonul de plastic.

-Da? De ce?intreaba derutat.

-Mai ai jucăriile astea?întreb sperând sa aud un răspuns pozitiv.

-Nu știu. Cred ca mama s-ar pu-