Următoarea zi.
Arthur și Victoria au rămas peste noapte la Monica din cauza celor întâmplate la petrecere.- Te simți mai bine? Întreabă Arthur îngrijorat.
- Da, a fost doar o chestie de moment. Stați liniștiți, îi informează Victoria.
- Mulțumesc că ai intervenit, oricum. Ești un viitor erou la ce mișcări de apărare ai, spune băiatul râzând.
- Hahaha, măcar am încercat, adaugă fata zâmbind și lovindu-l ușor peste braț.
- Totuși, ce naiba a fost în capul tău, Mo, când te-ai gândit să-i inviți aici?!
- M-am gândit că ar fi frumos dacă ne-am înțelege măcar o dată! E ultimul nostru an de liceu, iar noi încă ne urâm...
- Așa a fost dintotdeaua și așa va fi mereu. Nu poți schimba asta acum! Apropo, de ce idiotul de Jax ți-a spus 'Mo'? Doar prietenii apropiați îți zic așa.
- Ăăă, probabil v-a auzit pe voi strigându-mă în acest fel, nu știu, răspunde fata într-un final, eschivându-se într-o mică măsură.
- Deci, ne vedem luni? Întreabă Victoria.Amândoi încuviințează, își iau rămas-bun, iar fiecare se îndreaptă spre propria casă.
Victoria merge în camera sa gândindu-se la ceea ce va urma cu speranța că totul va deveni mai bine față de ce s-a întâmplat până acum. Gândurile îi sunt întrerupte de tatăl său.- Hei, scumpo! Cum a fost petrecerea?
- Surprinzătoare, răspunde ea debusolată.
- S-a întâmplat ceva?
- Nu, tata, stai liniștit. Sunt doar emoționată de începutul liceului, atâta tot.
- Nu ai de ce să-ti faci atâtea griji, oamenii de aici sunt prietenoși și buni la suflet. Te vor primi cu brațele deschise, vei vedea. O să ai o mulțime de prieteni.Deja am câțiva ,,prieteni", tati, dar nu se pare că nu sunt așa de prietenoși. Buni la suflet... pff... nici nu vreau să mă gândesc. - Gândește fata.
- Ai dreptate - în ciuda adevăratelor sale gânduri, asta este tot ce poate zice Victoria tatălui în acest moment -.
- Dormi puțin, îți va prinde bine. Te iubesc!
- Și eu, tata!Duminică, ultima zi de vacanță.
- Victoria, masa e gata, coboară!
- Nu-i nevoie să strigi așa, doamnă! Tu poți să nici nu vorbești, că tot te auzi!
Râde ironic cu scopul de a o enerva.
- Încetează cu răutățile și mănâncă.
- Doar noi două? Unde e tata?
- E la firmă, rezolvă câteva amănunte și revine.
- Și nu puteai să-l aștepți ca să mâncăm împreună? A, da, am uitat... tu nu prea aștepți.
- Gata, Victoria! Dacă vrei să mănânci bine, dacă nu, poți ieși la plimbare. Deja nu mă mai deranjează.
- Știi ceva? Chiar asta o să fac, mersi de sfat.Fata gustă dintr-un preparat de pe masă și face cu mâna în semn de plecare. Merge din nou pe jos fără o destinație în minte. Pas după pas, ajunge în apropierea casei Monicăi, unde o zărește cu unul dintre tipii din West Over, Toni. Se ascunde după un copac, vrând să vadă ce fac cei doi împreună, iar supriza pentru adolescenta este că prietena sa se urcă în mașină cu el. O iau din loc, iar Victoria se uită confuză în urma lor.
CITEȘTI
Ria, West Over
Teen FictionVictoria Grace ajunge în Overleve tocmai din L.A. înainte de ultimul an de liceu. Adaptarea nu este deloc ușoară, având în vedere că persoanele din cartierul West Over încearcă să îi distrugă liniștea. Încă din prima zi, aceasta intră în conflic...