Ria, West Over

P

   Ziua de duminică începe puțin îngrijorător pentru Victoria, căci primul lucru pe care îl face este să se asigure că Arthur este în regulă. Cum acesta s-a ales doar cu o mică vânătaie sub ochiul stâng, o informează pe fată că totul este sub control.
   Adolescenta ia micul dejun împreună cu părinții săi, însă fără să converseze prea mult, cel mult afirmă cele spuse de ei, deși nici măcăr nu are idee despre ce vorbesc. Încearcă să dea de Monica pentru a se întâlni la Jenns, dar este întreruptă de un mesaj de la Power:

   ,,Avem un proiect de terminat, nu? Ne vedem în treizeci de minute în fața casei tale - Jax."

Victoria rămâne surprinsă de inițiativa lui Jax, își anulează planul cu prietena sa și merge să se îmbrace. Nu răspunde la mesaj, din moment ce vrea să păstreze cât mai mult distanța față de el, totuși, iese din casă și îl așteaptă pe balansoar unde se întinde și închide ochii.
   Vremea devine din ce în ce mai posomorâtă, vara este, într-adevăr, lăsată în urmă, făcând loc ploii și aerului rece. Picură încontinuu de la primele ore ale dimineții. Victoria se bucură de micile picături de ploaie care lovesc asfaltul, gazonul, ferestrele, creeându-i, în sfârșit, câteva clipe de relaxare. Clipe întrerupte de claxonul mașinii lui Jax. Coboară din mașină și se apropie de ea. Fata se ridică cu greu de pe balansoar, oftează, parcă anticipând ce va urma.

- N-aș fi claxonat, dar nu aveam numărul tău și nu te văzusem aici, spune Jax, puțin stângaci. Mergem?
- Trebuie să-mi iau laptopul din casă. Vin imediat.

   Pentru că nu știa ce se întâmplă afară, mama fetei s-a uitat pe geam, iar cum Victoria l-a lăsat să aștepte în ușoara ploaie, s-a gândit să îl invite ea înăuntru. Inițial, băiatul a refuzat, însă femeia are o putere de convingere extraordinară.

   - Ia un loc până coboară Vicki, nu te simți rușinat!

   Jax doar încuviințează. Ceea ce nu își imaginează femeia, este că băiatul nu simte fiorul rușinii, ci pe cel al agitației. A fi în casa oamenilor din East Leve reprezintă un aspect pe care niciodată nu l-a crezut posibil.

   - Vrei ceva de băut?
   - Nu, sunt bine așa.
   - Apropo, eu sunt Maya, mama Victoriei. Tu ar trebui să fii Arthur?

   Ochii lui Jax se măresc, iar pe față îi este vizibilă uimirea. Exact în acel moment, coboară Victoria care experimentează aceeași mirare atunci când îl vede pe Jax pe canapea, alături de mama ei.

   - Am plecat două minute, Maya, nu trebuia să-l inviți înăuntru neapărat.
   - Nu fi needucată! Cum să-l lași în ploaie?

   Victoria își dă ochii peste cap.

    - Mergem? Întreabă Jax pentru a pune capăt contradicțiilor dintre fată si mama sa.

   La ieșire, înainte să închidă ușa, băiatul mai adaugă ceva.

   - Era să uit, din păcate eu sunt Jax, nu Arthur, doamnă.

   Victoria se întoarce brusc și se uită confuză.

   - Ce ar trebui să însemne asta?
   - M-a confundat cu iubițelul tău.
- Arthur nu e... se oprește. Știi ceva? Crezi ce vrei.

Amândoi se urcă în mașină, Victoria își pune centura, Jax se amuză ironic pe seama acestui lucru, dar fata îl ignoră. Pornesc la drum, iar după câteva minute, adolescenta observă semnul de la intrarea în West Over.