Ria, West Over

Ops

Victoria se trezește prima și încă nu îi vine să creadă ce s-a întâmplat în această dimineață. Îl privește pe Jax dormind timp de câteva secunde cu un ușor zâmbet și este plină de sentimente confuze: să îl creadă sau să dea totul uitării? Se ridică, totuși, din pat și merge să își facă un ceai de rodie. Când ajunge jos, mama ei o întâmpină cu o privire care cere răspunsuri imediate.

- Ce s-a întâmplat aici?! arată cu degetul spre adidașii lui Jax, fiind împrăștiați și teribil de murdari.
- Ăăă, prietenul de zilele trecute a avut o seara mai "grea", spune Victoria, fâstâcindu-se.
- Te referi la Jax? Trebuia să-mi dau seama, nu-i nicio problemă că a rămas peste noapte, însă nu vreau să fie dezastru pe-aici, bine? A, era sa uit cel mai important: protejați-vă mereu, te rog!
- O, Doamne! Maya, nu-i iubitul meu! E doar un coleg... sau prieten, în fine. Nu se întâmplă nimic altceva!

,,Ce rușine!", murmură fata în timp ce își ia ceaiul și merge înapoi sus. Face destul de mult zgomot când intră în cameră, nefiind obișnuită să aibă oaspeți, dar Jax abia daca se mișcă puțin. Victoria profită de puținul timp pe care îl mai are și se așază lângă el. Își pune capul pe pieptul băiatului, îl strânge în brațe și se acoperă cu patura. De data aceasta, băiatul simte și între-deschide ochii. Se uită cu coada ochiului la persoana care îl strânge în brațe și realizează că totul a fost real. Își pune o mână la cap din cauza durerii îngrozitoare pe care o simte, iar în acel moment Victoria își ridică privirea către el.

- O, bună dimineața! Ia uite cine s-a gândit să se trezească! Râde ușor și îi pune mâna pe chip.

Jax se cutremură puțin, de parcă o adiere de vânt l-ar fi străpuns, se înalță puțin și se reazemă de spătarul patului. Văzând că nu e prea binedispus, Victoria își trage mâna.

   - Mi-ai făcut ceai, spune Jax, zâmbind și încercând să evite discuția despre ce a însemnat noaptea trecută. Prefer cafeaua, totuși.
   - Ă, o să țin cont data viitoare.

   Se așterne o liniște totală. Victoria se ridică din pat și deschide larg geamul. Amândoi se fâstâcesc, neștiind ce să spună.

   - N-ai idee în ce fel mă doare capul. Îmi vine să-l scot! Ca să nu mai zic că nu o grămadă de lipsuri de aseară.  La auzul acestor cuvinte, fata își mărește considerabil ochii. Știu că am plecat de la petrecere, dar nu îmi aduc aminte motivul pentru care am venit tocmai aici. Probabil te-am sunat din greșeală și ți-i s-a făcut milă de mine, nu?

   Victoria stă nemișcată, șocată și pierdută. Cu brațele încrucișate și o privire fix ațintită spre Jax, stă într-un mod aparent impunător lângă pat, însă are impresia că își va pierde conștiința în orice moment. Se întoarce spre geam, își pune mâinile pe față, apoi prin păr și o grămadă de gânduri îi trec simultan prin cap. 

   - Glumești, nu? Se întoarce și se așază pe marginea patului. Cum să nu îți aduci aminte nimic?! Ai mers o grămadă ca să ajungi la mine, fix la mine, din atâția prieteni ai tăi. Puteai să dormi la Monica, de ce ai venit aici? Puteai să suni pe oricine "din greșeală", dar am fost tot eu. Puteai să ceri ajutorul oricui, dar mi l-ai cerut mie. Puteai să stai cu oricine, dar ai stat cu mine!!! Victoria își pierde cumpătul și nu-și dă seama de tonalitatea vocii. Ai uitat ce mi-ai zis și ce ai făcut după ce ai ajuns la mine?

Jax se simte puțin pierdut.

   - Uite, nu vreau să te superi sau ceva de genul, dar nu e vina mea că mi s-au șters lucrurile din memorie. Nu prea eram în apele mele aseară, nu știu dacă ți-ai dat seama. Spune Jax, ridicându-se din pat și punându-și geaca pe el.
   - Este fix vina ta că abuzezi de alcool și droguri ca să fii sincer cu tine! Crede-mă, aseară erai tocmai pe fundul oceanului.

   Jax se enervează și o apucă puternic de braț.

   - Să nu mai îndrăznești să îmi zici mie ceva legat de cum gândesc și ce decizii iau. Își dă seama că este agresiv și se retrage. În plus, aș fi încântat dacă mi-ai zice ce s-a întâmplat aseară atât de important încât trebuia neapărat să rețin.
   - Așa de impulsiv ești tu mereu?! Sau doar în timpul liber? Adolescenta se gândește mai bine și lasă discuția baltă. Nu dorește să-i spună despre sărutul și cuvintele dintre ei doi. Probabil nu erau demne de a fi reținute, nu? Oricum, ai dreptate. M-ai apelat probabil, din greșeală. Dar aș vrea să te gândești cum și de ce ai numărul meu, căci eu nu-mi amintesc să ți-l fi dat. Sau cine știe? Poate am și eu pierderi de memorie! 

   Fata îi deschide ușa și îl poftește afară. Maya strigă dupa Jax.

   - Nu stai să mănânci?
   - Cred că a stat deja prea mult, zice ușor fata. Apropo, vezi că plouă! Îi trântește ușa.
- Nici nu vreau să întreb, adaugă Maya.
- Mai bine.

   Jax este singur în ploaie, simțindu-se amețit, lipsit de energie, de putere și confuz. Nu prea a înțeles ce tocmai s-a petrecut. Scoate telefonul pentru a-i cere lui Toni să vină să-l ia, însă când îl deblochează, îi apar direct mesajele cu Victoria de acum câteva ore. Le citește în grabă și aruncă telefonul cu putere pe jos. Este rândul său să-și treacă mâinile prin păr și pe față. Se întoarce spre casă și rămâne șocat, în ploaie, cu privirea spre fereastra Victoriei. Bucăți din seara precedentă îi revin în minte. Nu-i vine să creadă că a fost capabil să rostească și, implicit, să accepte acele cuvinte și să fie atât de vulnerabil în fața unei fete. Și nu orice fata. O fată din East Leve. Victoria.

,,De ce am fost atât de slab?! Cum am putut să nu gândesc rațional?! O, NU! Eu chiar... eu chiar am făcut asta?! Am sărutat-o?! Este imposibil! Sau, daca am făcut-o, este pentru că voiam să profit de ea, nu pentru că aș fi simțit ceva real.
Dar...
s-a simțit real.
Se simte real."