Ria, West Over

J

   Începutul de săptămână revine în grabă. Restul weekendului a fost liniștitor pentru toți locuitorii din Overleve. Victoria s-a întâlnit întâmplător cu cei din West Over la cafeneaua unde merge mereu, însă s-au ignorat în unanimitate.
   Luni. Este toamnă, iar vremea începe să devină din ce în ce mai posomorâtă. Plouă calm. Picăturile sunt parcă organizate în asa fel încât să creeze sunetul perfect și, în același timp, să ofere o priveliște relaxantă.
   Toată lumea se îndreaptă spre cursuri. Victoria se află pe hol cu Arthur, schimbând ultimele idei până la pauza de prânz. Nu știe dacă să îi mărturisească despre dependența Monicăi sau nu. Poate ar fi mai bine să încerce să vorbească cu ea, totuși, așa că mai trage puțin de timp și păstrează secretul. Între timp, Gașca din West Over a ajuns la liceu, iar Jax se uită insistent la cei doi atunci când trece pe lângă ei. Dekko se șterge ușor cu umărul stâng de Arthur, provocându-i astfel furia.

   - Ai grijă pe unde mergi! Strigă el, dar îl oprește Victoria.
   - Lasă-l, nu se merită.
   - Altfel ce? Se întoarce revoltat Dekko.
   - Dekko, termină. Intervine fata. A fost vina ta, lasă agresivitatea și ignoră-ne.

   Conflictul se oprește aici, momentan. Victoria își ia rămas-bun de la Arthur, gândindu-se de ce a făcut Dekko acel gest. După seara de vineri, păreau că nu mai au o problemă cu cei din East Leve.  Se pare că s-a înșelat. Intră în sala de curs și se așază în prima bancă, ca de obicei. Din spate se aude o voce puternică. Este Jax. 
   - East Leve, ai uitat să-mi zici un lucru despre tine la joc. Râde înțepător.
   Victoria nu mai acceptă satira lui și își pierde cumpătul. Se întoarce la el, țipând.
   - Ești un idiot!
   Chiar în acel moment intră profesorul simpatic de matematică care rămâne amuțit. Este obișnuit cu asfel de evenimente din partea celorlalți, dar spera ca Victoria să nu se alăture lor.
- Și tu o insuportabilă! Ripostează băiatul, fără să-i pese de prezența profesorului.
- Gata, e de ajuns! Liniștiți-vă! Nici nu vreau să-mi imaginez ce s-a întâmplat până să ajung eu aici.
- Îmi pare rău, domnule Midson. Nu mi-am dat seama de gravitatea situației, spune fata.
Jax aplaudă sarcastic. - Chiar mă întrebam pe unde umblă bunătatea.
Victoria îl privește cu extrem de multă ură. Profesorul Midson simte nevoie de a interveni.

- Cred că v-ar prinde bine un proiect de grup. Jax și Victoria, felicitări, sunteți prima echipă! O să studiați informațiile despre magneți, chiar daca nu ține neapărat de matematică.

Imediat cum aude aceste cuvinte, Jax se ridică nervos și părăsește sala de curs. Trântește ușa cu atât de multă putere încât tresar câteva persoane, printre care și Victoria. Aceasta însă închide ochii și respiră adânc de nenumărate ori.

- Domnule Midson, am putea schimba perechile, vă rog? Aproape că șoptește Victoria. Vă implor!

Profesorul nici măcar nu o bagă în seamă și le permite tuturor să părăsească clasa.

- Apropo, spuneți-i lui Jax că nu va putea să continue dacă nu face acest proiect. ÎN ECHIPĂ!

Fata este stânjenită, agitată, nervoasă, dezamăgită de sine, revoltată. Se îndreaptă spre dulap, dar nici nu ajunge bine că ușa acestuia este închisă cu o violență dusă la extrem de către Jax. Victoria țipă și își acoperă chipul cu mâinile, înspăimântată. Jax o apucă de ambele brațe și o trântește de exteriorul dulapului.

- Ce dracu crezi că faci?! Victoria nu îndrăznește să deschidă ochii sau să scoată un cuvânt. Uită-te la mine! Fetița răsfățată nu mai are curaj? Sau să-l chemăm pe iubițelul tău ratat să te apere ca data trecută? Fata îl lovește peste față.
- Ești un mare imbecil! Îl împinge, dar este trasă înapoi, lipită de pieptul lui, având, din nou, chipurile extrem de apropiate. Abia acum Victoria își dă seama de intensitatea culorii ochilor băiatului.
   - Ochii sunt, într-adevăr, oglinda sufletului tău. Ambele la fel de întunecate. Oare de ce, Jax? De unde atâta ură?! Exclamă.
   - De parcă nu știi. Îi dă drumul, reușind astfel să o îndepărteze fizic de el.
   - Nu am nici cea mai vagă idee. Ce am făcut așa de rău?
   - Nu mai juca teatru ieftin! La petrecere, când ne-am certat, ai spus niște lucruri prin care sperai să mă rănești.
   - POFTIM?! Nici măcar nu te cunoșteam, am spus ce mi-a trecut în cap la acel moment. De ce naiba aș fi vrut să te rănesc doar cu niște cuvinte aruncate la nervi?  Se răstește ea.
   - Pentru prietenul tău! Pentru prima seară a ta aici! Pentru că am făcut planul de a ne bate joc de tine. Îi răspunde pe același ton grav și ridicat.
   Expresia chipului Victoriei se schimbă. Rămâne șocată când află că și Jax a făcut parte din prostia aia josnică, și nu pentru că nu s-ar fi așteptat la asta de la el, ci pentru că nu l-a văzut atunci. De aceea, spera să fie mai înțelept chiar dacă se comportă teribil cu ea. Nu mai poate să țipe la el, lăsând locul dezamăgirii.

   - Poate că nu toți oamenii caută răzbunare, Jax. Face o pauză de câteva secunde, uitându-se pierdut stânga-dreapta. Ne vedem joi și duminică pentru a lucra la proiect, la Jenns, cafeneaua din centru.

Victoria merge în cealaltă parte a liceului, mai întâi la Monica, urmând, mai apoi, să se vadă cu Arthur.

- S-a întâmplat ceva? Întreabă nedumerită Monica.
- Bun cu siguranță nu. Dar nu vreau să vorbim despre asta, altceva e mai important. Tu și Toni...?
- Eu și Toni, ce? Suntem prieteni.
- El nu mi-a spus asta.
- De ce ai vorbit cu el despre mine?! Se enervează ușor Monica.
- Pentru că nu e deloc bine ceea ce faci. Iar el se folosește de tine, în timp ce tu te distrugi. Crede-mă, doar el are de câștigat din înțelegerea voastră.
- Nu știi nimic despre noi, Victoria! Nu te mai băga!
- Încerc să te ajut...
- Atunci nu mai pune întrebări despre mine!

Cu asta se încheie conversația lor, iar Monica pleacă de lângă Victoria. Fata decide să nu-l împovăreze pe Arthur fiindcă prietena lor nu are de gând să-i asculte oricum, iar faptul că folosește drogurile ca să evadeze din realitate, l-ar afecta destul de tare. În plus, Toni o ajută în toată treaba asta care, odată cu ieșirea ei la suprafață, ar transforma, automat, ura pe care Arthur o simte pentru cei din West Over în ceva terifiant.
În drum spre dulapul lui Arthur observa numeroase afișe lipite de jur împrejur. "CEL MAI AȘTEPTAT EVENIMENT SOSEȘTE SÂMBĂTA ACEASTA, LA ORELE 20:00. VĂ AȘTEPTĂM ÎN NUMĂR CÂT MAI MARE LA BALUL BOBOCILOR DIN ACEST AN!'' Minunat, murmură ironic Victoria, dându-și ochii peste cap.