annyeong! acesta nu este un capitol. voi posta de ziua lui jimin, promise!!
vă dedic această melodie, așa cum bts ne-a dedicat-o nouă.
începem? începem.
well... acum un an am încercat să ascult bts, renumita trupă coreeană de băieți. prima melodie pe care am binevoit s-o descopăr este "dna"; credeți-mă că m-am îndrăgostit atunci când am văzut acest om, called jeon jungkook, cu acel păr șaten, ondulat. am spus: "he is the one i like damn it!" de atunci, timp de o săptămână am continuat să le ascult piesa; doar pe aceea. apoi au urmat "i need you" și "run", oarecum simultan. după aceea, m-am focusat doar pe ele... ah! plus "dope"!! să nu uităm de dope, totuși. dar știți ce făceam eu? îl căutam pe jungkook în fiecare videoclip, și doar la "dope" am reușit, fir-ar să fie. apoi am început să privesc "dance practice"s la piesele enumerate mai sus. pe cine căutam? jungkook. jeon fucking jungkook. dar îl găseam, asta e chestia tare. îmi dădeam seama după încălțăminte. timbers... ahhhh sweet, perfect timbers.
revino-ți, nu te axa doar pe jungkook în acest capitol..!
ceea ce voiam să subliniez prin chestiile astea este că... acum un an am devenit army. un army al dulcei ere, supranumită "dna".
au fost momente incredibil de supărătoare. de fapt, doar unul. major. major? poate. eu așa l-am văzut la timpul lui. niște scumpi au spus că cei care abia ce intraseră în fandom (eu fiind de vreo lună sau două?) sunt fake army și nu merită să se numească astfel. au început să jignească, să... nu-mi mai amintesc, ce-i drept, dar m-a deranjat. nu e frumos. tu, ca army, old or not, trebuie să-i primești cu un ditamai zâmbetul pe ceilalți în fandom. fii empatic, omule, fii jimin-like.
anyway--
da, am trecut prin multe perioade grele, perioade bune; și da, am vărsat lacrimi... lacrimi de fericire, tristețe, mândrie, loialitate. în fiecare zi, absolut fiecare zi, începând cu frumoasa dată de 11 a lunii octombrie din anul trecut, le-am ascultat, adorat, înțeles, fredonat, învățat (că altfel nu se poate; doar îți intră-n cap piesa la câte zeci de mii de ori o asculți, în mod repetitiv) fiecare piesă. pe rând, și ușor. tandru, cu grijă, cu iubire, respect...
ahh, și a durat destul de mult până să-i deosebesc. vina lor, ei se vopseau prea des... a durat mult, mult până să le învăț numele, fețele, vârstele, orașele natale, câte-o întâmplare sau două care i-a marcat atât pe ei, cât și pe noi, army. chiar mult. încă sunt pe drumul spre cultivare, dacă e s-o spun așa. și nu vreau să ajung la ultimul capitol. încă nu.
m-a durut când l-am auzit pe jimin în "beyond the scene" că nu are încredere în el, sau recent că, în pofida numelui ales pentru piesa lor, "love myself", el nu a ajuns la acel sentiment. m-a durut și atunci când l-am văzut pe jungkook aproape leșinat de la efortul pe care l-a depus pe scenă. doamne, cât m-a durut să-l văd pe yoongi plângând pe scenă, în genunchi, sprijinit în coate.
toate astea m-au lovit tare. dar alte momente m-au făcut să plâng de fericire. fericire pentru ei. când au plâns pe scenă, pentru că au câștigat premiul pentru artistul anului, și erau uimiți. am privit ecranul nu doar cu ochii, nu... l-am privit cu sufletul. când, la sfârșitul erei "wings", au plâns în timp ce și-au deschis inimile către fani. când i-au făcut acea mică farsă-surpriză lui jungkook de ziua lui. lacrimile sale erau așa de... limpezi. eu așa le-am văzut. limpezi. era fericit, într-adevăr. când părinții l-au sunat cu camera pe hoseok de ziua acestuia, și i-au spus că sunt mândri de fiul lor, că-l iubesc. nu hoseok și ai săi erau singurii care plângeau. i was sobbing...
știți, sunt multe momente despre care v-aș putea povesti, multe momente prin care am trecut alături de ei. de videoclipurile lor, de fapt. sunt enorm de multe. într-un an s-au strâns ca lumea, copiilor...
și totuși, nu pot încheia acest "monolog". știu, deja am scris mult.
sunt un om mândru. sunt un om care simte empatie cam pe oriunde merge. sunt un om care vede perfecțiune și carismă în cei șapte băieți pe care nu doar eu, ci și voi îi adorați nespus. sunt un army. ăsta este cuvântul. sunt un army până peste cap. deci...
kim namjoon
kim seokjin
min yoongi
jung hoseok
park jimin
kim taehyung
jeon jungkook
...
guys, nu vă schimbați vreodată, sunteți superbi. nu vă puneți viața, sănătatea în pericol. nu e de joacă. crack on the stage? nu-i problemă! tot iubiți sunteți. respectați. idolatrizați, fir-ar să fie, sunteți adorați!
să știți, oppas, abia aștept următorul sezon "bangtan run"; nu vă puteți imagina cât de tare. vreau să iau mai mult de 2000 de poze cu fiecare, astea pe care le am parcă nu-mi ajung. distrați-vă și împărtășiți asta cu noi, bucuria, munca, uimirea voastră. concepția despre lume. contează foarte mult pentru noi, să vă vedem fericiți.
fericiți și sănătoși.
păi... revin cu numele lor, așa-i? ca un fel de ending. so...
kim namjoon
kim seokjin
min yoongi
jung hoseok
park jimin
kim taehyung
jeon jungkook
...
bts, be happy. saranghaeyo, lots. lots lots lots.
sunt așa mândră să fac parte din acest fandom.
un an. un an plin. și mai urmează. vă asigur.
lots of love and kisses,
from a one y.o. army
p.s. ah!! asta este imaginea cu jungkook, super-băiatul care m-a cucerit din prima clipă în care l-am văzut---
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
