18+ | taekook // română

22:00

n/a; last three chapters, my little kookies

"cât timp mai ai de gând să suspini și să te vaiți, devine enervant." baekhyun și-a aruncat ochii spre șatenul care se smiorcăia cu fiecare pas pe care îl făcea. era ziua absolvirii, iar taehyung era trist că jungkook nu s-a dus acolo pentru a-l susține, în ciuda faptului că i-au fost trimise multe invitații.

șatenul și-a ținut privirea asupra lungimii robei sale negre, ciucurelul mișcându-se înainte și înapoi ca un pendul. părinții lui au anulat pe ultima sută de metri, așa că singura persoană de acolo era baekhyun.

"încetezi dacă-ți cumpăr mâncare?" roșcatul și-a scos portofelul și a tresărit odată ce a văzut câți bani avea.

"nu cred, nu vreau, ci doar să merg acasă, să stau în pat și să mănânc înghețată. faci cinste dacă merg cu tine?" taehyung s-a uitat la prietenul său cu ochi de cățel, scoțându-și buza inferioară în afară.

baekhyun a zâmbit și-a încuviințat din cap, băieții râzând pe stradă, bucurându-se de sfârșitul anului școlar. taehyung a continuat să zăbovească, tristețea acaparându-l, se întreba dacă jungkook era bine.

au trecut câteva luni de când părinții lui l-au lăsat să-și petreacă timpul fără dădacă, așa că nu mai avea cum să-l vadă pe jungkook din nou. și-a scuturat capul și a continuat să asculte povestea lui baekhyun, pregătindu-se pentru viitoarea masă delicioasă.

după o scurtă plimbare, au ajuns în cele din urmă la cafeneaua preferată a lui taehyung și au ocupat o masă, pregătindu-se să comande.

"ce vrei să iei?" ochii lui baekhyun parcă au prins viață când chelnerul i-a adus milkshake-ul de căpșuni, începând să bea.

"doar un sandviș, vreau doar să mestec ceva, știi?" flashback-urile i s-au strecurat în cap, însă le-a ignorat rapid, nu a vrut să-și amintească. "doar o gustare."

"sandviș?" taehyung a zâmbit la chelner, aproape țipând când a observat fața familiară. "taehyung, ce faci aici.." jungkook a pus farfuria jos și a început să se îndepărteze.

a văzut toate invitațiile și a citit toate mesajele. chiar dorea cu disperare să meargă la absolvire. a încercat din răsputeri să nu se întoarcă, să nu-l mai vadă pe taehyung, nu se mai putea controla în jurul șatenului.

"a trecut atâta timp." taehyung a zâmbit, după atâtea luni l-a regăsit, tot ce voia să facă era să-l îmbrățișeze. "mi-ar plăcea să recuperăm din timpul pierdut.."

"o– oh da, și eu." a forțat un zâmbet, începând deja să-și simtă pantalonii devenind mai strâmți. "ce zici dacă treci mâine pe la mine?" înainte ca taehyung să aibă timp să răspundă, brunetul s-a îndepărtat rapid, cei doi băieți care stăteau jos ridicându-și sprâncenele, începând să mănânce.

n/a; annyeong!

ugh, am stat atâtea zile fără să postez. chestia e că am făcut.o dinadins, nu voiam să mă apropii de final, dar...

cum am spus la începutul capitolului, ultimele trei capitole sunt pregătite pentru voi.

doamne, ajungem și la final, nu pot să cred așa ceva. chiar m.am simțit bine atâta timp cât am tradus și am tot tradus la cartea asta; pe bune că m.am simțit bine... m.a eliberat de stres, m.a făcut să mă simt mai... mai confidentă.

chiar m.a convins să încep să lucrez la o carte (creație proprie de această dată); singurul hint pe care vi.l dau este "yoonseok"

sper să nu mă lăsați singură după ce postez și ultimele capitole traduse... vă rog, nu... saranghae lotssss!!!!!