My boss ~ Luke Hemmings

Capitolul 2

Vanessa's POV

Doamne a fost obositoare conferinta asta. De ce sunt ei asa de curios, adica intrebarile lor nu aveau legatura cu tema conferintei. Off, acum mi-ar prinde bine o cafea. Unde naiba umbla Maria... aaa, daaa. Am concediat-o si acum am casting. Am intrat in biroul meu si m-am asezat pe scaunul meu confortabil. Pe masa am foi, multe foi. Le iau confuza in mana si vad ca pe ele sunt numele unor oameni, a probabililor mei servitori. Off sunt multi.

Eu: Sa intre primul, spun plicitsita si astept sa vad pe cine intalnesc dupa usa.

Au trecut deja 2 ore si eu inca nu am gasit pe cineva potrivit. Doamnee, nu credeam ca este asa de greu.

Eu: Luke! Sa intre Luke Hemmings!

Astept cateva secunde si usa se deschide usor si timid. In fata ei apare un baiat inalt, blond, cu parul murdar si in toate directiile, cu ochii albastri, dar era murdar si cu hainele rupte. Ce naiba cauta el aici? Eu nu caut un nespalat, ci un servitor. La naiba. Lumea din ziua de azi nu mai intelege bine un mesaj.

Luke's POV

Intru pe usa si in fata mea, pe un scaun mare si negru este asezata o femeie slaba, cu parul blond, ochii de un albastru deschis si pare draguta, cu toate ca privirea ei poate ucide pe oricine.

Ea: Imi pare rau, aici nu este coada pentru paine, sau orice crezi tu. Aici este ceva serios. Spune cu un dispret care nu credeam ca esti posibil. Deja ma calca pe nervi femeia asta, dar incerc sa imi mentin calm ca sunt foarte disperat dupa serviciul asta. Nu imi place viata pe care as putea-o trai pe strada.

Eu: Buna ziua! Eu sunt Luke Hem...

Ea: Stiu cine esti! Sunt interupt brutal. Nu prea politicos. Hmm! De ce ai venit aici.

Eu: Tocmai am fost dat afara de la fostul meu serviciu si as vrea sa fiu servitorul dumneavoastra. Cred ca am toate calitatile necesare si va voi...

Ea: Esti angajat.

Eu: Ce? Spun de parca nu as fi auzit. Nu imi vine sa cred. Chiar e adevarta ce mi se intampla? Amm, e o mica problema. Nu prea am unde sa dorm.

Ea: Asta nu e o problema. O sa ai o casa langa a mea, trebuie sa ajungi rapid cand te chem, nu?

Eu: O ce?

Ea: O casa, spune cu o indiferenta care ma face sa cred ca nu isi bate joc de mine. Ai probleme cu auzul? Si putea ea sa nu fie enervanta?

Eu: Multumesc mult. Ammm, am o ultima intrebare care nu vreau sa va supere, dar care este numele dumneavoastra?

Ea: Vanessa. Acum hai sa mergem. Am amortit pe scaunul asta. Samanta!! Woow, nu credeam ca are plamani asa de buni. In spatele me in mai putin de 1 minut a aparut fata care m-a condus pana in fata usii lui Vanessa. Deci Samanta o cheama? Hmm! Poate o invit candva la un suc.

Samanta: Da, doamana. Ati gasit un servitor? Spun imediat ca postul nu mai este valabil. Si iese pe usa lasandu-ma cu noua mea sefa. Fata asta e fenomenala. A inteles totul doar din strigatul Vanessei. Woow, am multe de invatat.

Dau sa plec, dar un dres de voce ma face sa imi intorc privirea spre mana ridicata a lui Vanassa. Ce voia?? Nu poate sa se ridice singura? M-am abtinut foarte tare sa nu imi dau ochii peste cap si i-am luat mana in a mea ajutand-o sa se ridice. Dupa mergeam pe langa ea ca un mielusel cuminte. Am iesit din cladirea imensa si in fata usilor era o masina, decapotabila neagra care m-a lasat cu gura cascata. Vanessa imi da din mers cheile si se duce pe locul din dreapta soferului. Isi bate joc de mine?? Adica chiar pot sa conduc minunatia asta. Cred ca a vazut ca inca ma holbam ba la cheie ba la masina si imi zice cu un ton indifferent dar totusi socat.