My boss ~ Luke Hemmings

Capitolul 15

Kyle: Poate sa paralizeze sau sa nu isi mai aminteasca nimic, iar in cel mai rau caz.... Poate muri!! Cand am auzit acele cuvinte genunchii mi s-au inmuiat. De ce? De ce mi se imtampla asta. Nu pot sa stau linistita si sa nu ma bag.

Se pare ca nu pot imi spun in sine in timp ce intru in masina.

Eu: Lucian, du-ma la primarie... Repede! A dat din cap afirmativ si masina a pornit. Toata treaba asta va fi floare la ureche. O sa merg si o sa il intreb pe tatal meu de rudele lui Luke, o sa vb cu ele sa dea o aiurita de semnatura si o sa il opereze.

Drumul a fost atat de obositor. Se pare ca ar trebui sa ii dau cu dex-ul in can lui Lucian ca sa stie si el ce inseamna "repede".

Imediat cum am ajuns la primarie m-am indreptat spre biroul lui tata. In timp ce mergeam oamenii se uitau cu ochii iesiti din orbita la mine si incepeau sa susoteasca. Inteleg ca nu imi prea fac aparitia aici, bine, bine, nu am venit aici decat de 2 ori, dar care e treaba lor? Dau sa intru, dar vocea pitigaiata a asistentei ma opreste.

Asistenta: Nu aveti voie sa intrati domnisoara. Puteti doar daca aveti programare sau va chemat domnul presedinte. Cand ii aud cuvintele raman inlemnita pentru cateva secunde. Cum isi permite sa vorbeasca asa cu mine? Ma intorc pe varfuri si ma uit cu inganfare la ea, dar isi mentine acelasi zambet fortat si statura aia, care cred ca vrea sa fie dreapta. Evident ca nu prea ii reuseste.

Eu: Cred ca nu stii cu cine vorbesti. Spun si las o urma de amuzament sa se citeasca in glas.

Asistenta: Stiu, cu o pustoaica cu mult tupeu. Am ramas socata. Chiar nu stia cine sunt? Ori e proasta, ori... Sigur e proasta.

Eu: Cum iti permiti sa vorbesti asa cu fata sefului tau? Cu fata presedintelui?

Asistenta: Daca tu esti fata primarului eu sunt Rihanna. In acel moment imi venea sa o iau de claia aia de par si sa o dau cu capul de toti peretii, dar fiindca trebuia sa fiu o imagine impecabila incerc sa ma calmez.

Eu: Cheama-l pe presedinte, ii ordon. Isi da ochii peste cap si incepe sa il sune pe tata. Il cheama incoace si se uita la mine cu sila. Abia acum observ ca toata lumea se uita la noi ca si cum am fi un film foarte bun. Voi nu aveti alta treaba, sau vreti sa fiti concediati, tip cu disperare.

Tata: Ce s-a intamplat, Andrea? Aud vocea calda, dar totusi impunatoare a tatei, atunci cand iese din birou. Aaa, Vanessa, draga, ce cauti aici?

Eu: Am venit ca am putina treaba cu tine, tata, iar asistenta ta nu ma lasa sa intru. M-am uitat cum incepe sa i se scurga culoarea fetei. Tata ii da o privire ucigatoate si daca vad bine tremura.

Asistenta: M... Ma scuzati dom... domnule, nu sti... stiam ca este fiica dum... dumneavoastra. Se balbaie atat de ridicol imi dau ochii peste cap si inainte sa intru in biroul tatei nu uit sa ii spun niste ultime cuvinte, care sunt sigura ca nu o sa fie foarte frumos vazute pentru imaginea mea perfecta, dar nu ma pot abtine.

Eu: Apropo, cand termin treaba, vreau un autograf, RIHANNA, spun accentuand ultimul cuvand. Aud niste usoare chicoteli inainte sa intru in birou. Misiune indeplinita.

Tata se aseaza pe scaunul sau inalt si se uita la mine, avand mainile impreunate sub barbie, sprijinind-o. Cred ca e la fel de socat, ca restul lumii de venirea mea.

Tata: Cu ce te ajut? Intreaba cu vocea serioasa. De parca candva ar fi avut altfel de ton cu mine. De abia ma stapanesc sa nu imi dau ochii peste cap. Noi doi nu am avut niciodata o relatie adevarata de tata-fiica.

Eu: Voiam sa aflu unde sunt parintii cuiva. Este destul de urgent. Spun, incercand sa imi mentin acelasi glas.

Tata: Nu o sa ma obosesc cu date inutile incercand sa aflu pentru cine iti trebuie si de ce, dar eu acum imi iau pauza de pranz. Intre timp poti sa intri in date si sa cauti, spune in timp ce paseste plictisit si inchide usa dupa el. Perfecf, iar trebuie sa ma chinui singura.

Deschid folderul strict secret unde sunt date despre fiecare persoana si ii caut numele.... J, K, L.... Lu... Luke Hemming... Insfarsit. Stai putin, nu e Hemmings? Pff, ies si intru in folderul corect. In timp ce citesc, iritarea mi se transforma incet, incet in groaza si dupa in tristete si compatimire. Am aflat multe lucruri despre Luke... Lucruri pe care, sa fiu sincera, nu voiam sa le aflu. Mama s-a a murit la un an de la nasterea lui, tatal l-a dat spre adoptie.... A fost adoptat de o familie de la care a fugit... A lucrat la hotelul Pealr. A fost concediat chiar in ziua in care l-am angajat eu.... Wow, datele astea sunt destul de actualizate. Gandurile imi sunt intrerupte de sunetul usii deschise, iar un tata moroconos, ca deobicei, isi face aparitia.

Tata: Inca nu ai terminat? Stai si citesti de 20 de minute. Nici nu mi-am dat seama cand a trecut timpul.

Eu: Da. Multumesc. Pa. Scoate plictisit un "cum spui tu" si brusc ma intreb de ce i-am multumit.

Nu stiu de ce, dar instinctul ma face sa vreau sa merg la hotelul ala Pearl, parca, sa vad daca pot rezolva ceva cu semnatura, sau poate vreau sa aflu cat mai multe despre trecutul lui Luke. Oricum ar fi, plec din primarie cu gandul de a ajunge la hotelul unde a fost angajat baiatul asta misterios. Inca nu stiu de ce ma implic asa de mult in chestia asta, dar noile date care le-am aflat despre el parca ma ambitioneaza si mai mult sa continui cu cautarile.

------------

Hey! Mdea... Ma asteptam sa pot posta mai devreme, dar hey, nu e niciodata tarziu, nu? Nu?! Ok. :( Sper totusi ca a meritat asteptarea, fiindca ati aflat destul de multe lucruri in capitolul asta si.... cred ca e mai lung. Am zis cred!! Va rog mult sa imi lasati comentarii ca sa simt si eu ca nu muncesc degeaba, si evident ca vreau sa aflu parerile voastre. Pwp ❤