Un Crăciun de neuitat

3. Cel in care Emily intalneste familia Thomson

3. Cel in care Emily întâlneste familia Thomson
 

   A trecut mai mult de jumătate de ora in care stam intr-o liniste stânjenitoare si imi dau mesaje cu Mady.

     "Tot nu mi-ai spus cum sunt prietenii lui :("

     "Will- saten, ochi caprui sau verzi, inalt, <<bun dansator>>
Nico- cret, brunet, ochi caprui sau negrii, putin mai scund decat Will, genul  cuceritor
Dylan- NU STIU DACA E FATA SAU BAIAT SI MA SIMT PROST
Si Vany- par saten inchis, ochi caprui, pare de treaba"

     "Deci singura fata e Vany si posibil Dylan?? FATOO SE PARE CA AI DOUA BUNACIUNI ACOLO
Si Zack cum eeee?"

    "Inalt, brunet, ochi verzi sau albastrii, nu stiu, e foarte timid, dar pare cu bun simt. SI NU MA AJUTI MADY"

     "Faci cam multe fite. Ai TREI BUNACIUNI!! SI CU UNA O SA STAI IN CASA!! daca as putea as veni acum acolo"

     "Tie nu iti placea de Luke care e prieten cu Mellissa?"

     "N-am sanse oricum. Dar pe bune, incerca macar sa vorbesti cu oamenii aia. Doar nu o sa stai in carapacea ta tot timpul. Si ce daca nu faci Craciunul acasa? Pun pariu ca si ei au un brad, luminițe pe casa si ornamente in interior."

     "P.S.: VREAU O POZA CU VOI TOTI MERSI"

   I-am trimis un emoticon cu pupici, apoi mi-am inchis telefonul.

   Mi-am ridicat privirea pe mama care isi savura cafeauna in timp ce ii mai suna din cand in cand pe sotii Thomson si mi-am rotit ochii prin camera. Pe langa brad erau asezate doua figurine destul de mari cu un cerb si o caprioara, pe semineu erau agatate sosete rosii, si cateva ornamente erau pe masuta de langa mine si pe alte rafturi. Pe ele erau multe poze cu parintii lui Zack si el si am zambit pe jumatate. Ei sunt o familie in normele normale, cu un tata si o mama si un copil.

   Niciodata nu mi-am cunoscut tatal si nici nu vreau. Nu simt nevoia. Stiu doar ca a parasit-o pe mama cand i-a pus ca a ramas gravida si mi-e de ajuns ca sa stiu ce fel de persoana e. Nici macar nu a ajutat-o cu o pensie alimentara, pur si simplu a plecat naiba stie unde. Am parul mamei si ochii bunicii, dar sunt destul de sigura ca structura corpului este din neamul lui. Subtirica si pitica. Din partea mamei toti au o structura cumva atletica si inalta. Câteodată fac ceva, un gest, si mama devine nostalgică si stiu ca seman cu el la acel lucru. Dar in rest, nu vorbim de el. Ne este bine doar doi doua. Mama are o slujba bine platita si bunica a ajutat-o la inceput; statea ea cu  mine până sa incep gradinita ca sa faca mama cateva ore in plus la servici. Apoi am mai crescut si am putut sa stau singura acasa in acele ore in care veneam de la scoala si pana ajungea si mama acasa. Si-a schimbat locul de munca, a primit o oferta buna si suntem stabile de cand eram in generala. Am avut si eu cateva job-uri pe vara, gatim impreuna si stiu ca pot sa vorbesc orice cu ea. Mi-e mama, tata si prietena. Si nu as vrea sa fie altcumva.

   Imi mut privirea de la poze la televizorul mare de pe peretele dintre geamuri si brad era așezată o fasie lunga de beteala rosie. Pe perdele erau agatate siruri de oameni de zăpadă, fulgi de nea si clopotei. Pe spatarul canapelei statea o pătură rosie cu alb, care acum e acoperita de Zack. Iar Zack poarta un hanorac verde cu imprimeu cu luminite peste tot, dar cu un gol in mijloc, ce e cam ciudat, pentru ca eu port un bluzon rosu cu un brad verde micut fix in mijlocului lui.

   Am oftat silentios cand am realizat ca poate nu o sa fie asa de naspa sa petrec Craciunul aici.

   Am tresarit cand am auzit usa de la intrare. Un barbat si o femeie au intrat plini de zapada si si-au trantit sacosile infranti. Zack si mama s-au ridicat imediat, asa ca m-am luat si eu dupa ei.

   — Lily! Jack! a mers mama spre ei si i-a îmbrățișat peste gecile reci si ude.

   — Doamne, Isabelle, ne pare asa rau ca am întârziat, a inceput doamna Thoson dandu-si jos geaca si ghetele. Am fost prinsi intr-un ambuteiaj in trafic si ne-au murit telefoanele acum doua ore.

   — Imi facusem griji, Slava Domnului ca sunteti bine!

   Doamna Thomson si-a intors privirea spre mine si a zambit luandu-ma in brate. Luata pe nepregatite, mi-am tinut mainile pe lângă corp, apoi am incercat sa o îmbrățișez si eu.

   — Emily, imi pare asa bine sa te revad! Uite ce frumoasa te-ai facut!

   Mi-a dat drumul si imediat a venit si domnul Thomson sa ma îmbrățișeze. Huh, familiei asteia ii plac imbratisarile.

   — Buna, Emily! Ce mai faci? Ce mare ai crescut!

   — Multumesc!

   Am ramas putin surprinsa sa vad ca Jack si-a lasat mustata. Arata mai... tanar, pot sa spun.
   Mi-a dat drumul si am putut sa vad privirea lui Zack, pe de o parte jenat dar la fel de mult si amuzat.

   Mama si Lily au mers sa duca pungile in bucatarie, iar noi trei ne-am intors pe canapea.

   — Zack, nu le-ai aratat camerele? a intrebat tatal lui aratand spre bagajele sale.

   — Nu, nu stiam sigur unde dorm, a raspuns ducandu-mi mana la ceafa.

   Tatal lui a oftat parca obijnuit cu comportamentul baiatului, si si-a strigat sotia. Ea si mama au aparut imediat langa noi, iar Jack a facut semn spre bagaje. Lily s-a ciupit de rădăcină nasului si pot sa jur ca a murmurat "Nu e in stare de nimic".

   — Haideti sa va aratam camerele, a zis intr-un final.

   — Lily, nu-i nimic, nu certa baiatul, a zis mama bland.

   — Ah, nu-l cert. Nu cred in metoda asta asupra copiilor, a raspuns zambind. Zack, aproape am uitat! Uite ce Mos Crăciun dragut am gasit pentru camera ta!

   Imediat a adus o figurina de a lui Mos Crăciun care ajungea cam pana la jumătatea coapsei mele. Ca o iubitoare a Craciunului, mi se pare chiar dragut, asa grasut cum este, dar sunt destul de sigura ca Zack nu-l găsește asa si se simte aiurea. Da, metoda asta e mai eficienta decat o cearta.

   Jack i-a luat bagajul mamei inainte sa poata comenta si si-a urmat sotia pe scari. Zack a luat imediat lucrurile mele. A luat-o in fata mea pe scarile din coltul drep al camerei, lasandu-ma in spatele lui. Oare vrea doar sa-si impresioneze parintii? Se prea poate.

   Sus am dat de un hol lung - si decorat, desigur - cu patru usi, două pe fiecare parte. Prima data am intrat in a doua usa din dreapta.

   — Asta e camera voastra, a zis Jack.

   Era destul de draguta. Un pat matrimonial in mijloc, un sifonier alb langa, un dulap si un televizor in fata.

   Ne-am lasat lucrurile, apoi am fost conduse in camera de vizavi. Mai mare decat cea a oaspetilor, pentru ca sunt destul de sigura ca asta e camera lui Zack.

   Are pereții albastrii deschis, aproape de alb, un sifonier mare de lemn pe peretele de langa usa, un birou alb in fata geamurilor, adica fata in fata cu usa, si doua paturi supra-etajete intre geamuri si usa.

   — Emily, daca vrei poti sa dormi aici, a zis doamna Thomson.

   Cred ca mi-a vazut expresia ce parca tipa "Nu!", pentru ca a adaugat:
   — E algerea ta.

   Prefer suta la suta sa dorm cu mama. Nici nu e loc de discutie. Nu o sa împart camera cu, practic, un strain. Nu arata ca un baiat rau; l-am gasit dansand pe Shakira, stiu ca nu este un baiat rau, dar... nu.

   — Cred ca o sa raman la prima varianta. Fara suparare, am zis spre Zack.

   A scurat din cap părând ușurat.
   — E ok.

   Parintii noștrii au coborât jos, probabil sa faca cina. M-am intors spre Zack si un gand m-a lovit. Cum adica nu a știut unde o sa dormim daca e doar o camera de oaspeți si la mine era, zic eu, evident unde as fi ales sa dorm?

   — Vrei sa mergem dincolo ca sa despachetezi sau coboram si noi?

   M-am uitat in jur si privirea mi-a picat pe figurina lui Mos Craciun lasata de mama lui langa birou.

   — Hai sa mai stam.