Un Crăciun de neuitat

27. Cel in care Vany o impleteste pe Emily

27. Cel in care Vany o impleteste pe Emily

   Am adormit ca lumea cand incepuse sa se lumineze de ziua. Pana atunci doar dormeam scurt timp, ma trezeam si tot asa. M-am trezit de tot pe la 10 si ceva cand m-a sunat Mady. Am coborât ca prin vis din pat si am raspuns cu o voce foarte ragusita, ceea ce m-a facut sa imi deschid larg ochii.

   In stanga - patul de jos a lui Zack facut, niciun semn ca a stat recent acolo. In dreapta - peretele cu poze, dar de data asta cu spatii libere din cauza ca cele cu mine sunt langa biroul de care m-am sprijinit. Brusc am simtit cum ochii mi s-au umplut de lacrimi si tot ce vreau e sa ma intorc in timp si sa nu pornesc cearta de aseara.

   — Neata, Em. Nu imi spune ca eu te-am trezit ca nu te cred.

   — Tu m-ai trezit, chiar te visam, sa stii.

   Chiar incerc sa fac in asa fel sa nu incep sa plang.

   — Aha. Ia zi, cum mai e treaba?

   — Mai nimic.

   — Pe bune? Nimic interesant nici cu Zack?

   — Nimic. Mady, eu ma victiminez?

   — Cateodata, a răspuns dupa cateva secunde de liniste. Dar nu cred ca o faci intentionat. De ce?

   — Nu conteaza. M-am... m-am certat cu Zack.

   O secunda de liniste. Doua. Trei. Patru.
   — Si ti-a spus ca te victiminizezi? Sa-l iau in-

   — Nu a spus asta, am intrerupt-o. Doar... asta e o parte care a reiesit din ce a zis. In fine, probabil o sa ne impacam pana diseara.

   — Nu ma lua tu pe mine cu "in fine" ca stiu cum faci. Pe exterior arati ca nu esti afectata si lasi lucrurile sa vina cum vor ele dar de fapt te strezezi la cel mai mic detaliu si intorci fiecare gest pe toate partile. Povesteste-mi pe bune ce s-a intamplat.

   — Nu a fost mare chestie... doar ca el nu intelege cum de sunt asa stresata la orice chestie si eu nu pricep cum de el e asa de lasator in voia sortii.

   — Tocmai am auzit o bubuitura venita de jos si adultii iar nu sunt in casa, trebuie sa plec. Te sun iar cand rezolv aici. Scuze.

   Si a inchis. Ma simt recunoscatoare ca nu trebuie sa vorbesc despre ce s-a intamplat, nu prea vreau. Stiu ca daca o sa povestesc cu amănunt o sa plang de nervi pe mine si pe situatie.

   Mi-am amintit ce i-am spus lui Mady, "o sa ne impacam pana diseara". Chiar sper asta, o sa fie foarte ciudat la petrecere. Plus ca maine plec si asta inseamna ca practic ne despartim de tot.

<_~_>

   Nu ne-am impacat, de fapt, pana seara.

   Ne-am evitat toata ziua si, daca micul dejun si prânzul au avut o atmosfera ciudata, mersul pe jos pana la petrecere a intrecut tot.

   Norocul meu a fost ca in urma cu ceva timp mi-am dat seama ca habar n-am cu ce sa ma imbrac si am intrebat-o pe Vany daca are sa-mi împrumute ceva. Zack m-a lăsat in fata casei ei a plecat fara alte discutii. Nu am inteles sigur, dar ori se duce sa isi ia masina de la Nico si Dylan ori merge la Will.

   Am batut la usa si imediat mi-a deschis Vany cu un zambet larg pe buze.
   — Zack nu e cu tine? A intrebat cat mi-am dat geaca si fularul jos.

  Am scururat din cap.

   — Adica eu puteam sa il chem si pe Nico? a intrebat scarpinandu-si tampla.

   Am urcat sus in camera ei si erau deja cateva haine scoase pe pat.

   — Astea le-am scos mai mult la nimereala, nu stiu ce vrei. Daca nu iti place esti libera sa cauti in dulap.

   Majoritatea erau rochii si fuste, dar nu prea vreau sa stau sa inghet in seara de Anul Nou. Am probat mai multe haine pana m-am hotarat sa raman la blugii mei negrii simpli cu talie inalta, o bustiera verde aprins si un pluover negru de lana, dar scurt in talie. Pentru ca era usor transparent contrastul dintre negru si verde era perfect.

   Dupa ce Vany s-a imbracat cu o rochie neagra cu bretele si si-a pus o maleta mulata rosie pe dedesubt, a vrut sa se machieze. Statea cu spatele la mine, dar cred ca mi-a vazut expresia fetei posomorata in oglinda ca m-a întrebat din senin care e problema. Am oftat. Nu am vrut neaparat sa ii povestesc, dar e prietena lui. Daca si ea o sa imi spuna ca am gresit, atunci o sa o cred.

   Pana ce i-am povestit pe scurt cearta de aseara plus ignoratul reciproc de azi a terminat si machiajul si parul. Era draguta. M-am uitat la mine in oglinda si mi-am vazut fata palida si cearcanele adanci. Am facut schimb de locuri, eu incercand sa ma fac sa arat decent iar ea spunandu-și parerea despre tot.

   — Din ce ai spus ca s-a intamplat aseara imi pare ca Zack a vrut doar sa te faca sa ai mai multa incredere in tine si sa fi mai destinsa. Nu tin nici cu el ca stiu cum face, se cearta cu cineva si apoi ignora total persoana respectiva, dar nici nu il invinuiesc total. Nu cred ca a avut intentii greșite.

   Am vazut-o in oglinda cum a ridicat din umeri. Stiu ca are dreptate. Dar nu o sa fiu eu cea care cedeaza prima acum. Am facut-o de prea multe ori.

   Chiar daca Vany e cu cateva tonuri mai inchisa la piele decat mine, am reusit sa improvizez ceva si arat cat de cat ok. In schimb, ma uit la parul meu simplu cu carare pe mijloc si nu-mi place.

   — Stii sa impletesti?

   Da din cap asa ca ma ridic de la masuta cu machiaje si ma pun pe jos, langa pat, in fata ei. I-am spus sa faca ce vrea si in urmatoarea clipa a luat o perie si cateva agrafe de pe masa. S-a jucat mai mult timp in parul meu, dar rezultatul final chiar imi place. Pe laterale este împletit pana in spate unde l-a prins intr-o coada mica iar restul parului este despris. Norocul meu este si ca pana sa vin la ea am avut parul intr-un coc si s-a indulat singur.

   Si-a pus cateva lucuri in buzunarul gecii apoi s-a uitat la ceas.
   — Nico si Dylan trebuiau sa fi venit acum un sfert de ora, au zis ca ne duc cu masina. Ce tot fac?

   Chiar atunci s-a auzit un claxon lung de afara.