Un Crăciun de neuitat

22. Cel cu Alba-Neagra

22. Cel cu Alba-Neagra

   Am stat jos cam o ora. Subiectul principal a fost, normal, raceala mea, urmat la un scor strans de viscolul de-afara. Lili mi-a dat o pastila pentru febra inainte sa merg sus cu Zack pentru ca abia putea sa imi mai tin ochii deschisi. Mama nici macar nu m-a mai intrebat unde dorm, doar i-a zis lui Zack sa o anunțe daca mi se înrăutățeste starea.

    Cum am intrat in camera mi-am amintit ca i-am promis lui Mady un apel pe FaceTime.

   — Zack? am intrebat asezandu-ma pe marginea patului sau cat timp el isi punea telefonul la incarcat.

   Imediat a venit si s-a asezat langa mine.
   — Da? S-a intamplat ceva?

   — I-am promis lui Mady ca o sun pe FaceTime, e ok?

   A expirat razand si mi-a dat telefonul meu de pe birou.
   — Am crezut ca e ceva grav. Sigur, de ce mai intrebi?

   Am ridicat din umeri. Chiar nu stiu de ce am mai intrebat. Ma doare capul prea tare. Am sunat-o pe Mady si dupa cateva tonuri a raspuns, eu zabind larg cand i-am vazut fata somnoroasa in patul din camera sa. Cate noti albe am avut in camera aia, doar noi stim.

   — Te mai vad si eu la fata dupa o saptamana, spune cu un ranjet pe fata. Arati incantator. N-ai glumit cand ai zis ca esti bolnava.

   — Si eu ma bucur sa te vad, Mady, i-am raspuns si imediat am stranutat.

   — Noroc. Ai nevoie dupa ce a aflat Issabel ca fata ei a racit. Haide, haide, nu mai trage de timp, vreau sa-l vad pe Fat-Frumos.

   Am intors telefonul spre Zack care pana acum ne-a privit converstia in liniste de langa mine.

   — Zack Thomson, in sfarsit ne intalnim, începe Mady mijindu-si putin ochii.

   — Mady si nu iti stiu numele de familie, am auzit cate ceva despre tine, ii spune cu o spranceana ridicata.

   I-am dat lui telefonul in mana si m-am intins pe marginea patului cu picioarele indoite langa Zack. El s-a dat mai in spate, sprijinindu-se de perete, si mi-a pus picioarele in poala sa.

  — Presupun ca parintii vostri nu stiu, deci ai fost scutit pana acum de discursul de mama de fata cu "daca o ranesti te ranesc". Ti l-as fi dat eu dar mi-e prea somn. Deci, ce ati mai facut?

   — Ignorand prima parte, stii ce am facut, sunt sigur ca Em te-a tinut la curent, a zis Zack cu un ranjet slab si ridicand o spranceana. Ce vrei defapt sa afli?

   Mady a inceput sa rada zgomotos.
   — Nu ca vreau sa iti schimb perceptia ta despre fete, dar a fost destul de zgarcita cu detaliile. Si tu? Vrei sa aflii chestii stânjenitoare despre ea? Ai gresit persoana.

   Zack s-a uitat curios spre mine iar eu doar am dat usor din umeri.

   — In niciun caz nu o sa iti spun ca are o colectie de frunze uscate de la toate plantele pe care le-a avut inca din clasa a 8-a si au murit, incepe Mady iar expresia lui Zack devine satisfacuta. Si clar nu o sa stii ca odata a pierdut la un joc de Alba-Neagra la un festival si s-a vopsit verde apoi s-a sarutat cu un baiat la nimereala de acolo.

   — Mady! am tipat cat mi-au permis corzile vocale, ceea ce nu este foarte tare.

   Zack s-a intins langa mine iar ea ne vedea pe amandoi.
   — Colectie de frunze si Alba-Neagra zici?

   Acum Zack ranjea cu toata fata uitandu-se la mine. Mi-am dat ochii peste cap.

   — Ce? Intreaba Mady cu un ton nevinovat. Cel putin nu i-am spus despre cearta cu profesorul de istorie in care l-ai facut "incompetent care va aparea in cartile de istorie drept exemplu de persoana care poate supravietui cu un singur neuron".