10. Cel in care toata lumea merge la Berilla
In cinci minute am ajuns in fata unui supermarket non-stop de care atarna doar de un colt figura uriașă a lui Mos Craciun.
Am intrat, eu mai sceptica si cu mainile in buzunarele gecii, si am luat un cos ascultand cum rasuna in magazin o varianta iefina a piesei Shake up Christmas. Eram deja pe la jumatatea raionului de dulciuri cand ne-am intalnit si cu ceilalti. Chiar reușiseră sa vina toti.
Toti aveau fetele destul de somnoroase, parca treziti din somn, doar eu si Zack eram mai trezi si agitati. In scurt timp am luat tot ce trebuia iar la casa am pus toti bani, chiar daca casiera s-a uitat cam ciudat la noi. Cred si eu, sase adolescenti la doua dimineata sa cumpere mancare pe bune, nu băutura sau alte prostii? Trebuie sa fie ceva rar.
- Deci, a zis Will odata iesiti din magazin, sper sa merite toata treaba asta, desi nu vad de ce am luat mancare si paturi si alte chestii.
- Da, Zack, ne spui si noua exact ce facem la ora asta aici? a intrebat Dylan.
- Nu le-ai spus? l-am intrebat mirata.
- Nu chiar. Emi a zis ca una dintre trditiile ei de acasa era sa ajute oamenii nevoiasi in Ajunul Craciunului. Si m-am gandit, ce loc ar fi mai potrivit decat Berilla?
Sper ca Berilla este locul de care mi-a povestit si mai sper sa incepem sa mergem spre el pentru ca ne-am oprit in mijlocul parcarii si deja am inghetat.
- Imi place ideea, a zis Vany. Haideti sa mergem mai repede, mi-e frig.
Am aprobat-o energic in cap si m-am lasat ghidata de ei printre toate strazile orasului. Este cam înfricoșător, da, dar trebuie sa recunosc ca ador peisajul acesta pe timp de noapte.
Will a inceput sa fredonze usor si mi-a luat putin pana sa-mi dau seama ca e un colind de Craciun. Am inceput toti sa cantam mergand pe mijlocul soselei, odata ce străzile erau pustii, si zambit fara sa vreau tot timpul. Ma simt bine cu ei. Chiar o fac. Dar sentimentul ca ei nu se simt bine cu mine ma acaparează din ce in ce mai mult, mai ales in momente ca astea.
Nu stiu cum a trecut timpul asa repede, dar in scurta vreme am ajuns aproape de periferia orasului in fata unei cladiri abandonate dar cu lumini aprinse peste tot si cateva ornamente sarace in fata ei.
Am intrat toti pe usa, eu ramanand in spate, dand de un miros putin intepator. Locul parea cat de cat curat, avea un brad mai saracacios intr-un colt, cateva mese si scaune, niste saltele intr-un alt colt iar drept în fata un hol mare. Camera era mare, dar deja aproape plina cu oameni. Si nu orice fel de oameni.
Locul asta pare a ceva centru non-profit sau un loc unde vin oamenii fara adăpost.
Un barbat in varsta cat de cat bine imbracat a ajuns langa noi cu un zambet pe buze.
- Buna, copii. Aveti nevoie de un loc in noaptea asta? V-a fugarit cineva?
Privirea i-a cazut pe sacosile din mainile noatre care aveau imprimata sigla super-marletului. Expresia i s-a indulcit si l-a prins pe Nico pe dupa umeri.
- Buna seara, domnule Berilla, a spus Zack dand mana cu el. Am venit sa dam o mana de ajutor cu ce putem si noi. Mai ales ca este perioada Craciunului.
- Multumesc mult, copii. Va multumesc si sigur va multumesc si cei care vin aici, ne-a spus cu un zambet mare.
- Ideea a fost a ei, a adaugat Zack aratand spre mine.
I-am zambit domnului Berilla cand s-a uitat la mine apoi am dat mana.
I-am dat toate pungile iar el a mers in holul acela intrand intr-o camera.
CITEȘTI
Un Crăciun de neuitat
DragosteFINALIZATĂ Crăciunul a fost din totdeauna sărbătoarea preferată a lui Emily. Adora tradițiile familiei sale și atmosfera din această perioadă. Așa că, atunci când este anunțată că își va petrece Crăciunul în alt oraș, cu încă o familie, este lu...
