Un Crăciun de neuitat

15. Acela cu cel mai bun si cel mai rau Craciun

15. Acela cu cel mai bun si cel mai rau Craciun

   "Sigur, dar acum Zack e langa mine si cred ca stii cam la ce ora se culca el. Iti dau mesaj atunci?"

     "Da te rog"

   — Treisprezece, ce iti doresti de Craciun? A intrebat Zack luandu-mi telefonul din mana si l-a pus pe patul meu, cel de sus, apoi s-a asezat langa mine pe patul lui.

   — Vrei doar sa stii daca mi-ai nimerit cadoul, nu?

   Am ras scurt cand am vazut ca isi da ochii peste cap ironic.

   — Normal ca nu. Dar raspunde la intrebare.

   Am raspuns abia după cateva clipe, jucandu-mă cu marginea bluzei.
   — As putea sa iti dau impresia unei miss la un concurs de frumusete si sa zic pacea in lume sau nu mai fie foamete si săracii, dar asta tine de oameni, nu de o dorinta. As putea sa te fac sa crezi ca sunt o copila cu depresie si sa zic ca vreau sa imi pierd memoria ca sa uit de tot, dar, din nou, asta tine de oameni, nu de faptul ca nu mai am amintiri. Sau as putea sa fiu materialistă si sa-ti spun nu-stiu-ce haina, telefon sau incaltaminte, dar nu sunt. Deci o sa spun ca nu vreau nimic in special, o sa ma multumesc cu orice.

   Mi-am ridicat privirea si l-am privit in ochi razand.
   — Dar, desigur, pace in lume.

   A ras scurt scuturand din cap.
   - Ma asteptam la cu totul alt raspuns, dar nu e prima data cand zici ceva diferit asteptarilor mele.

   — Dar tu? Ce minune a Crăciunului doresti sa ti se indeplineasca? L-am intrebat impingandu-l usor in umarul.

   — Spre deosebire de altii care nu vor sa zica exact ce isi doresc, a zis si m-a impins usor cu cotul in coaste, as fi foarte fericit cu un aparat nou de fotografiat. Ha, uite ce usor a fost.

   — Paisprezece, am zis intrerupand-ul, care a fost cel mai bun Craciun al tau de pana acum?

   Nu stiu de unde mi-a venit ideea asta, dar acum chiar sunt curioasa. A stat putin sa se gandeasca, apoi s-a intins pe spate si a inceput sa povesteasca.

   — Cred ca aveam 9 ani. Speram la un Craciun alb, dar a nins asa de mult ca toate drumurile s-au blocat si abia puteai sa mergi prin zapada. Toata familia trebuia sa ne intalnim la o matusa acasa, iar eu abia asteptam pentru ca imi placea de prietena cea mai buna a verisoarei mele si ea urma sa fie acolo. M-am supărat foarte tare, nici macar nu mai voiam sa vorbesc cu părinții mei. Oricum cadourile se împărtisera si nu primisem masina-robot cu telecomanda. Stiu ca eram inchis la mine in camera si am auzit soneria de jos, apoi usa imediat trantita. Am coborat repede scarile, poate erau matusa si verisoara mea si, printr-o minune, si acea fata, dar am ramas surprins cand l-am vazut pe Will, colegul meu de la scoala care statea in acelasi cartier ca mine, împreună cu părinții sai, toti trei acoperiti de zapada. Părinții mei ii sunasera, nici nu stiu cum de mergeau liniile telefonice, dar cum zapada din cartierul nostru era mai mica fata de restul orasului, i-a chemat la noi. Am luat cina cu ei, apoi am urcat sus cu Will ca sa ne jucam un joc video. La un momend dat am urcat sus in pod ca sa caut un joc mai vechi, dar am gasit un aparat prafuit de fotografiat. Stiu ca am facut o gramada de poze, mai ales de la geam spre orasul ce părea pustiu, doar luminile din case iti aminteau ca totusi acolo locuia cineva. Pozele erau jalnice, bine-inteles, dar Will continua sa spuna ca sunt foarte bune si sa iau aparatul la scoala. Cred ca atunci am descoperit fotografiatul si tot atunci Will a devenit cel mai bun prieten al meu.

   Zack, care pana acum s-a holbat la partea de jos a patului meu, si-a intors privirea spre mine.

   — Jur ca ma asteptam sa povestesti despre un Craciun in care ai primit nu-stiu-ce jucarie sau ceva de genul, i-am zis zambind. Nu sunt singura care da peste cap asteptarile celorlalți.

   — Oh, haide, a spus dandu-si ochii peste cap ironic si si-a ridicat putin coltul buzelor. Eram sigur in prima noapte ca daca adorm pe jos tu nu o sa ma trezesti doar ca sa nu deranjezi. Am avut dreptate si am mai si avut dureri de spate toata ziua urmatoare.

Am inceput sa rad si m-am lasat si eu pe spate, evitând privirea lui.

   — Razi de durerea altora, huh?

   S-a ridicat in fund dar a ramas langa mine, iar mie mi-a inghetat zambetul cand mi-am dat seama ce vrea, asta doar cand a zis:

   — Mai vedem noi.

   A inceput sa ma gadile in zona stomacului, eu izbugnind in ras si foindu-ma continuu ca sa scap. A venit si mai aproape si cumva am ajuns cu spatele la el, dandu-i de fapt si mai mult acces la coastele mele. L-am auzit si pe el razand in timp ce s-a ridicat in genunchi si s-a pus pe de o parte si a alta a picioarelor mele, fix la marginea patului, acum chiar neavând vreo cale de iesire. Plus ca trebuia sa stea aplecat ca sa nu de-a cu capul de patul de sus.

   — Gata, gata... am incercat sa spun printre rasete, dar cred ca s-a auzit ca un mormait.

   Dupa cateva secunde s-a oprit doar ca sa imi ia mainile si sa mi le tina la spate.

   — Cincisprezece, a zis si pot sa jur ca ranjea, care este cel mai naspa Craciun al tau?

   Am incercat sa ma zbat, asta cu un zambet pe care nu-l puteam sterge de pe fata, dar degeaba. Plus ca deja ma dureau mainile la cat m-am agitat. Motivul care m-a oprit sa nu o fac in continuare a fost faptul ca nu a incercat ceva mai mult, o gluma in plus. Mainile nu au atins alte parti al corpului, au fost si inca sunt doar pe spate si zona stomacului, zone unde ma simt inca confortabila. Cand s-a ridicat putea sa se aseze mai sus de picioare, dar nu a facut-o. Putea sa faca alte lucruri, dar nu a facut-o. Si pentru asta accept sa-i povestesc un Craciun in...pozitia asta.

   Mi-am intors capul de la perete la ferestre, suprinsa putin cand am vazut cat de clar este cerul.

   — Aveam 7 ani. Era Ajunul si abia asteptam sa merg la culcare ca sa vina Mosul mai repede, asa cum imi zicea mama. M-am dus in camera mea inainte de ora mea de culcare, am mai stat putin la desene, apoi m-am pus in pat si m-am învelit cu patura mea verde cu sănii si reni si cadouri. Stiu ca desi nu puteam sa dorm, am inceput sa visez in cateva minute. La un moment dat m-am trezit pentru ca aveam gatul uscat, m-am uitat dupa paharul cu apa de pe noptieră, dar uitasem sa-l umplu inainte sa ma culc. Am coborat scarile ca sa merg la bucatarie, chiar m-am uitat si la ceasul de pe peretele scarilor de curiozitate. Era putin trecut de miezul noptii. Nu m-a surprins sa vad lumina de jos aprinsa, stiam ca ea se culcau tarziu, dar i-am surprins exact in momentul in care scotea cadourile dintr-un dulap si le putea sub brad. Am inceput sa plang, tocmai aflasem ca Mos Craciun nu exista. Mama a incercat sa o drege si sa zica ca Mosul i-a lasat cadourile pentru ca era prea ocupat, prostii din astea, dar eu aflasem adevarul si nu mai puteau sa ma fraiereasca. Ba chiar am fugit la brad si mi-am deschis toate cadourile, fiind si mai suparata ca nu mi-a luat nu-stiu-ce jucarie, chiar daca stia cat de mult o voiam. Cred ca am stat suparata cateva zile pe ea.

   Cat am povestit Zack mi-a dat drumul la maini si am putut sa ma intorc ca sa-i vad expresia amuzata.

   — Uite, ai vrut cel mai oribil Craciun al meu. Dupa fata ta presupun ca te asteptai la altceva.

   Si-a dat capul pe spate si a inceput sa rada, iar eu mi-am lasat iar privirea spre geamuri si am ras scurt.

   — Eu ti-am povestit cum mi-am descoperit pasiunea si cum mi-am inceput prietenia cu prietenul meu cel mai bun, iar tu zici ca ai aflat ca Mosul nu exista?

   — Tu ai vrut sa stii. Imi dai drumul acum?

   Pentru o secunda s-a ridicat, dar s-a asezat imediat inapoi.

   — Dupa ce, șaisprezece, spui si cel mai bun Craciun al tau, a zis si am putut sa-i simt ranjetul de pe fata.

   Mi-am ridicat capul cautandu-i privirea, dar am dat cu ochii de ceasul sau de pe birou care era putin trecut de miezul noptil. Inima a inceput sa imi bata mai tare si nici n-am stat sa ma gandesc cand am zis:

   — Ăsta.