Un Crăciun de neuitat

30. Cel in care Zack face poze

30. Cel in care Zack face poze

   In mansarda nu era muzica la maxim, dar era alt tip de galacie, genul pe care il face un grup de prieteni, doar ca de zece ori mai mult. Erau, intr-adevar, cel putin zece gasti, fiecare cu volumul sau.

   L-am vazut pe Will si Dylan un coltul cel mai indepartat de usa si i-am ciufulit parui lui Will inainte sa ma asez langa ei. El doar s-a strambat, apoi a batut pumnul cu Zack, care s-a pus intre mine si el. Dylan doar si-a ridicat barbia in sus in semn de salut si si-a continuat discutia cu un tip. De fapt, mai sunt cateva persoane in cercul pe care l-am format. Am facut cunostiinta si cu ei si m-am mirat sa o vad si pe fata din camera cu haine.

   — Te-ai decis sa vi pana la urma? am intrebat-o cu un mic zambet.

   Era undeva in stanga mea si mi-a zambit si ea resemnat.
   — Sincer, toate camerele erau ocupate si frati-miu voia sa isi faca de lucru cu una. Era ori camera aia ori camera mea care e incuiata de la inceputul serii. Practic, am fost obligata sa ies.

   — Pai si camera lui?

   — Era ocupata de prietenul lui cel mai bun, a spus usor încruntată. Nu esti de pe-aici, nu?

   Am scuturat din cap si m-am tras mai aproape de ea. Am continuat sa vorbim si am realizat ca e o companie foarte placuta. La un moment dat au venit si Nico si Vany. S-au așezat in fata noastra si Nico mi-a zambit in semn de mulțumire si mie si lui Zack inainte sa faca cunostiinta cu restul. Dupa ceva timp am ramas doar gasca noastra si tipa de adineaori, care se pare ca o cheama Alice.

  — Unde ati fost voi doi toata noaptea? l-a intrebat Dylan pe Nico si Vany dupa ceva timp.

   — La ce te referi? a facut pe nestiutoarea Vany. Eu am stat jos cu fratii Peters. Tu unde ai fost, Nico?

   Vany s-a intors spre el si amandoi aveau o atitudine inocenta.
   — Am stat mai mult pe afara cu jucatorii de fotbal.

   — Stii, a zis Will, si eu am stat cu ei ceva timp si nu te-am vazut deloc.

   — Probabil ai stat cand m-am intalnit cu Zack si Em si am pierdut vremea cu totii.

  Will si Dylan s-au uitat la mine si la Zack curiosi, dar noi doar am aprobat din cap.

   — Alice, spune Will schimband subiectul, cum se face ca nu te-am vazut prin liceu?

   — Voi sunteti in ultimul an, sigur nu sunteti atenti la cei de a 10-a, i-a raspuns si a ridicat usor din umeri.

   — A 10-a? am intrebat-o eu. Nu ai spus ca ai 17?

   — Am 17. Aproape. Ziua mea e in ianuarie. Plus am fost data mai tarziu.

   A ridicat din umeri, iar, si s-a sprijinit de peretele de langa ea.

   — Eu sunt a 11-a si tot nu-mi amintesc sa te fii vazut prin liceu, a spus Dylan si s-a incruntat usor.

   M-am incruntat si eu o clipa. Mereu uit ca Dylan e cu un an mai mic decat noi.

   — Sunt opusul lui frati-miu, in majoritatea timpului stau retrasa cu o carte buna si castile in urechi. Unii prieteni de ai lui au incercat sa ma convinga sa stau cu ei anul trecut, dupa ce m-a lovit pubertatea, dar ma enervau si inca o fac. Am spus pas din prima.

   Nu a apucat sa isi termine propozitia cum trebuie ca privirea i-a alunecat pe geamul din fata ei si a facut ochii mari. A tipat ca ninge si ne-a tras pe toti sase pana in camera cu hainele, ne-am pus gecile in graba - eu am apucat sa imi iau si fularul pentru ca era bagat pe o maneca - si inainte sa-mi dau seama eram in curtea din spate si aruncam cu bulgari de zapada unii in altii. Noi eram singurele persoane de acolo, ceilalti probabil nici nu s-au mai obosit sa vada si curtea din spate.