Un Crăciun de neuitat

28. Cel in care Emily danseaza cu mascota scolii

28. Cel in care Emily danseaza cu mascota școlii

   — Pai, a meritat intarzierea, a spus Nico din scaunul șoferului cand eu si Vany am intrat in masina.

   — Voi sunteti cei care a intarziat, i-a spus Vany.

   - Uite, frate, fac un compliment si tot eu sunt de vina, i-a zis Nico lui Dylan.

   M-am uitat mai atent la Dylan si sub geaca se poate observa o camasa neagra si niste blugi negri. Parul este strâns sub un fes tot negru. Nico este tot in niste blugi negri skinny, dar poarta o camasa albastru inchis.

   — Mersi, Nico, i-am spus razand sub privirea vrand-sa-para-nervoasa a lui Vany.

   — De nada, Emily. Uite cineva care e politicos.

   — Bine, bine, mersi si toate cele, a spus Vany. Ce stiti de ceilalti doi?

   — Will mi-a dat mesaj acum cateva minute ca ei au plecat doar cu masina lui. Probabil au ajuns deja sau sunt pe aproape, a raspuns Dylan.

   Restul drumului a fost linistit, doar cu radioul pe fundal. Am ajuns cam in jumatate de ora din cauza aglomeratiei de Anul Nou, dar se putea si mai rau. Abia am gasit un loc de parcare liber la o strada distanta si abia ne-am facut loc printre multimea de oameni din curtea din fata in casa. Muzica era asurzitoare ceea ce l-a facut pe Nico sa tipe si sa se aplece spre noi ca poata fi auzit.

   — Will si Zack au ajuns si au spus ca la primul etaj, in ultima camera pe stanga, puteti sa va lasati gecile. Duceti-o si pe a mea cat merg sa ii caut.

   Dupa ce ne-a dat geaca lui groasa si fularul a dispărut in multime. Nu puteam sa ramanem pe loc pentru ca toata lumea se împingea, asa ca ne-am facut loc spre scari si am mers la camera indicata. La etaj nu este asa de multa agitație ca jos, dar tot este ceva lume pe holuri, in mare parte mici grupuri care vor sa aiba o conversatie cat de cat normală. Am deschis usa ultimei camere de pe stanga si intr-o camera ce părea de oaspeți plina cu haine, unele aruncate iar altele aranjate frumos, si genti, statea in pat o pustoaica. Nu parea mai mare de 14 ani si citea o carte destul de groasa, iar langa ea mai erau cateva.

   Imediat cum ne-a vazut si-a lasat cartea jos.
   — Va lasati lucruri sau le luati?

   — Lăsăm.

   — Bine, gasiti si voi un loc, a zis indicand spre toata camera.

   Ne-am pus toti lucrurile intr-un colt mai liber si inainte sa ies pe usa nu am putut sa nu o intreb cati ani are.

   — De cat par? a zis aproape razand, probabil obijnuita sa fie întrebată asta.

   — 14? Poate 15? a zis Vany.

   — Am 17, a spus zambind larg.

   — Si de ce stai singura aici? Nu vrei sa cobori la restul? a continuat Vany. Poate intra cineva beat peste tine.

   — Nu imi place agitatia de jos. Prea mult fum si mirosuri ciudate si prieteni ciudati de ai lui frati-miu. Dar am asta, a spus si a ridicat o bata de basseball de langa pat, si o sa incui usa intr-o ora, dupa ce ajunge mai multa lume si o sa uite de bunurile lor personale.

   — Esti sigura ca nu vrei sa vi si tu? am intrebat-o cu mana pe clanta.

   A aprobat hotarat din cap si si-a luat cartea in mana cand am iesit din camera. In multe feluri, relatez cu fata asta. Singurele lucruri care m-au impiedicat sa nu fiu acum in camera lui Zack sunt el si prieteni lui si faptul ca stiam ca o sa regret daca nu vin.