Un Crăciun de neuitat

9. Cel in care Emily si Zack sar pe geam

9. Cel in care Emily si Zack sar pe geam

   — Voi aveti tradiții de Craciun?

   — Asta e pentru 21 de intrebari sau doar asa? m-a intrebat Zack.

   — Doar asa, i-am spus plictisita.

   Si chiar sunt plictisita. Parintii nostrii deja au venit sa ne spuna noapte buna, e putin trecut de miezul noptii si amandoi stam in pat aruncand cu un ghemotoc de hartie unul la altul.

   — In mod oficial, nu. Dar in fiecare dimineata de Craciun ma trezesc inaintea lor si le fac mic dejunul, in fiecare an altceva. Dupa ce mâncăm deschidem cadourile si eu trebuie sa ma prefac ca nu-i observ privirea tatei atunci cand imi deschid cadoul, pentru ca si el este la fel de surprins ca mine Apoi tata trebuie sa se prefaca ca ii place plovarul pe care il primeste de la mama. Desi in ultimul timp bucuria lui a parut mai reala. Iar mama e destul de credibila cand zice ca adora ce a primit de la tata, desi eu stiu ca nu e asa. Cel putin nu mereu.

   M-am incruntat cand am prins ghemotocul. Inafara de partea cu micul-de-jun, traditia lor e cam... trista. Totusi, ma bucur ca domnului Thomson nu i-am luat plovarul cu ursi polari pe care il vazusem prima data.

   — Voi?

   M-am intors spre el si i-au aruncat inapoi hartia.

   — De cand ma stiu mergem in Ajunul Craciunului pe strazi si dam de mâncare oamenilor nevoiași, apoi in dimineata de Craciun facem clătite in forma de stea cu frisca si sirop de artar. Dupa-amiaza mergem la bunica si ne povestește cum in tineretea ei a calatorit in toata tara. Ador aceste traditii si imi pare rau ca anul acesta nu le putem face.

   — Stii, putem face clatitele in forma de stea ca mic-dejunul meu. Niciodata n-am gatit asta. Cat despre calatoritul in toata America n-am cum sa te ajut, dar putem maine sa facem treaba cu nevoiașii.

   L-am privit surprinsa. Chiar incearca sa-mi refaca traditiile de Craciun? I-am zambit timid si am aprobat usor din cap.

   Dintr-o data s-a ridicat in picioare si a inceput sa de-a ture de camera.

   — Am o idee!

   S-a intors cu fata la mine asa ca m-am ridicat si eu in picioare. Momentul parea ca o cere.

   — Ti-e frica de inaltimi?

   M-am incruntat la el si am scuturat din cap.

   — Ce-ai zice sa mergem acum intr-un loc pe care-l stiu cu oameni care chiar au nevoie de mancare si un gest mic de atentie?

   — Acum? am intrebat sceptică.

   — Da, acum. Pe usa nu putem iesi, sigur i-am trezi pe parinti, dar fix sub geamul meu este acoperisul terasei din spatele casei si de acolo e destul de usor sa sari ca sa cobori. Mergem in liniste la bucatarie sa vedem daca gasim ceva, iar daca nu mergem la supermarket. Pana acolo putem merge pe jos, mai mult de 10-15 minute nu facem. Ar fi prea multa galagie sa mai intru in garaj ca sa scot masina, oricun. Putem sa ii luam si pe Will, Vany, Nico si Dylan daca vrei.

   Acum statea fata in fata cu mine si griul ala e mai electrizant ca oricand. Mi-am mușcat buza de jos stresata.

   Sa ma furisez afara din casa in toiul noptii si sa ma plimb printr-un oras strain cu niste persoane aproape necunoscute? Nu e deloc genul meu. M-am uitat in ochii lui si griul acela poate sa ma convinga sa fac orice.
Plus, e pentru o cauza buna, nu?

   As putea sa mai ies si eu din zona mea de confort si sa fac ceva, nu stiu, mai nebunesc. Stiu ca Mady ar face-o. Si mai stiu ca daca ar fi aici m-ar lua cu forta pe geam ca sa fac asta.

   — Nu o sa te omor intr-o clădire abandonata, sa stii.

   Mi-am scuturat capul si am dat de Zack care ma privea putin amuzat. Asta e, abia il cunosc pe baiatul asta, nu o sa accept.

   — Bine, fie, m-am auzit in schimb zicand.

   Mi-am dat o palma mintala dar Zack deja avea telefonul in mana dand, probabil, mesaje prietenilor lui.

  M-am dus la geamuri si am tras perdelele, apoi am desfăcut una dintre ferestre. Imediat mi s-a facut pielea de gaina din cauza frigului asa ca am inchis-o inapoi. Sunt doar in tricou, o sa imi fie frig, chiar daca am geaca. Nu pot sa imi iau alte haine, as trezi-o pe mama. Daca tot dorm aici ar fi o idee buna sa-mi mut hainele de acolo.
   M-am intors spre Zack ce isi tragea un bluzon pe el peste tricou. Ar trebui sa ii cer si eu unul. Of, ma simt aiurea. Dar nu pot sa inghet pana la moarte.

   — Zack, am zis usor, poti sa imi împrumuti un hanorac sau ceva?

   S-a uitat la mine si abia acum a observat ca sunt doar in tricou. A aprobad si a cautat in sifonier ceva care sa nu stea pe mine ca pe gard. Mi-a dat un hanorac cu gluga visiniu. L-am pus pe mine si, surprinzător, nu imi este foarte mare. Gandul ca miroase bine imi trece prin minte.
   I-am mulțumit si m-am uitat in oglinda de pe usa sifonierului. Abia acum vad ca are o sigla pe fata si pe spate are numarul 08. Ma surprinde cat de bine imi vine bluza lui Zack.

   — Ma bucur ca iti vine, il am de cativa ani si mie imi este fix acum. De la echipa locala de bassebal, adauga.

   Am aprobat din cap. Ii port hanoracul. Ii port numarul. Mi-am scuturat capul. Ii port fix un rahat, de ce imi vin ganduri de genul?
   O sa citesc ce scrie exact pe fata cand ne întoarcem. Mi-a zis ca vor incerca si ceilalți sa vina si ca ne vedem direct la supermarket.

   Intre timp Zack a adus si gecile, caciulile, fularele si manusile noastre de jos, asa ca m-am trezit infofolita din cap pana-n picioare gata sa merg la 2 dimineata afara. Bine ca blugii de pe mine sunt grosuti.

   Mi-am bagat in buzunarul gecii telefonul si cativa bani pe care i-am gasit in perechea de blugi pe care o port. Zack si-a luat si el telefonul si niste bani, dar si cheile de la casa, in caz ca nu o sa mai putem sa urcam pe terasa.
   Zack a stins lumina si a lasat doar instalatia de beculețe aprinsa, apoi a deranjat putin paturile pe pat ca sa para ca cineva este sub ele. Am o vaga idee ca nu prima data cand sare geamul in toiul noptii.

   A deschis larg geamul din mijloc, s-a suit pe pervaz si in urmatoarea secunda si-a dat drumul. Am alergat pana la fereastra doar ca sa il vad in picioare pe acoperisul terasei. Mi-a facut si mie semn sa vin. Mai intai m-am ridicat cu fundul pe pervaz, apoi m-am rasucit cu fata spre exterior. Pana jos nu era o distanță mare, cam 2 metri si putin, dar tot nu aveam destula incredere ca sa sar. Zack si-a ridicat mainile in sus, semn ca e gata sa ma prinda, iar eu mi-am repetat in gand "E pentru o cauza buna" in timp ce m-am impins in fata. In trei secunde am aterizat pe picioarele mele, dar prinsa de umeri si spate de Zack. Cand a vazut ca pot sta si pe picioarele mele s-a apropiat de peretele casei si s-a ridicat pe varfuri ca sa traga de geam pentru a-l lasa intre-deschis.

   El a sarit direct jos in zapada, eu m-am prijinit de un stalp de lemn al terasei inainte sa ma las jos.

   Odata ce ne-am vazut in mijlocul străzii, deja inghetati de frig dar cu focul in spatele ochiilor, mi-am dat seama ca noaptea asta va schimba ceva. Nu stiu exact ce, dar o va face.