- ATENTIE: ACEASTA POVESTE CONTINE O FOARTE EMITIONALA RELATIE, ABUSIVA.
"Louis!" am auzit-o pe mama strigandu-ma de jos. Am mormait, danduma jos din micul si caldurosul meu pat. In timp ce imi faceam patul ma gandeam ca aceasta va fi ultima dimineata in care patul meu va mai fi considerat patul meu.
"Louis!" a strigat din nou.
"Sunt treaz". am strigat inapoi. Cred ca imi pregateste micul dejun. Stomacul meu a inceput sa faca sunete ciudate in timp ce eram sub dus. Mi-am petrecut ultimi ani anticipand universitatea. Mi-am petrecut saptamanile invatand si preparandu-ma pentru asta, in timp ce adolescentii de varsta mea se imbatau, pierzind timpul lor, eu invatam. In ziua in care plicul de la WSU (Washington State University) a ajuns, eram in soc. Mama a plans pentru ore intregi, si sa fiu sincer, eram foarte mandru de mine. Insfarsit munca mea grea a fost platita. Odata mam gandit sa parasesc Washington pentru alta universitate, dar mam razgandit. Imi place familiaritatea.
Apa calda mi-a slabit muschii tensionati, pentru cat timp am stat aici? Mam grabit sa-mi spal parul, frecand usor un prosop pe corpul meu.
In timp ce imi puneam un prosop pe talie, mama ma strigat din nou. Am ignorat-o. Stiu ca e nerabdatoare ca ziua de a pleca la universitatea a ajuns, dar am avut aceasta zi planuita de luni intregi, fiecare ora din ea. Prietena mea Natalie va ajunge imediat aici, sa ma conduca impreuna cu mama. Natalie e cu o clasa mai mica ca mine, dar are 18 ani. Parintii eu au duso la gradinita un an mai tarziu. Natalie are 10 pe linie, la fel ca mine. Este brilianta si va veni la WSU anul viitor, impreuna cu mine. Imi doream sa vina anul acesta, mai ales ca nu cunosc pe nimeni. Singurul lucru pentru care ma rog e sa am un coleg bun de camera.
"Louis William"
"Vin acum mama, nu ma mai striga", am zbierat in timp ce coboram scarile.
Natalie este la masa, pe partea cealalta de mine impreuna cu mama. Imbracata intr-o camasa roz si o fusta gri, rutina ei normala. Parul ei e cret si impins in spate spre perfectie.
"Hey, baiat de universitate". Ea zambeste larg, un zambet perfect, dupa care se ridica sa ma imbratiseze.
"Hey" I-am zambit si eu si mi-am dus mana spre parul meu brunet dupa ce am imbratisato.
"Scumpete, putem astepta putin cat iti aranjezi parul". A spus mama incet.
Am dat din cap si m-am dus la oglinda, are dreptate. Parul meu are nevoie sa fie presentabil pentru azi, si desigur mama a tinut sa imi aminteasca.
"Iti putem pune noi bagajele in masina." sa oferit Natalie si a luat cheile de la mama. Am pupato usor pe obraj inainte ca ea sa dispara din camera.
Fluturi din stomacul meu incep sa danseze in timp de ma indrept spre masina. Cel putin am 2 ore sa ii fac sa dispara. Nu am nici o idee cum arata un colegiu, am sa imi fac macar prieteni?
