Dedicat lui ad-s-dream pentru ca a fost prima care a comentat. Thanks, love you!!!
"Aici suntem!" a spus mama in timp ce intram pe portile campusului.
Campusul arata la fel de minunat ca in brosuri si online, sunt impresionat. Cladirile sunt vechi si elegante. Mii de oameni, parinti imbratisand si pupand copii, grupuri de studenti in anul intai, imbracati din cap pana in picioare in forma de la WSU. Marimea campusului te intimideaza, dar sper ca dupa cateva saptamanii ma voi simti ca acasa. Orientarea e scurta si eu stau singur, punctul meu forte de obicei. O femeie adorabila de varsta a 3-a mi-a dat cheile de la camera mea si ma trimis pe drumul meu. Ma simt mai liber decat mam simtit in ultimii 18 ani.
"Scumpule, inainte sa plec vreau sa iti vad camera. Nu imi vine sa cred ca esti la universitate! Unicul meu fiu, un baiat de universitate, traind singur, nu imi vine sa cred." Sa smiorcait si sters ochii, incet ca sa nu isi strice machiajul. Natalie ne-a urmarit, in timp ce imi tineam bagajele, mergand pe coridor.
"Acum, aminteste-ti tot ce ti-am spus, nu vrei sa faci nimic rau sa iti ruinezi viitorul."A verificat timpul, in ceasul ei, am vazut ca nu si-l putea permite, dar la cumparat oricum.
"Este B22," a oftat mama. Tocurile ei sunt foarte mari pentru drumul pe care doar ce l-am parcurs. Am bagat cheia in lemnul vechi de la usa. Am deschis usa usor si mama a gafait. Camera e mica, cu doua paturi mici si doua birouri. Ochii mei incerca sa gaseasca un motiv de ce mama arata asa de surprinsa. O parte din camera e invelita in postere cu musicieni, cele mai multe cu trupe, de care nu am auzit niciodata, fetele lor acoperitr de piercing-uri si tatuaje. Baiatul care leneveste in pat are par de culoare rosu aprins, ochii machiatii cu tone de creion negru, si bratele lui acoperite cu tatuaje.
"Hey" a spus strainul, zambind. Zambetul lui este intr-un fel intrigant, mult spre surprinderea mea. "Sunt Tristan," a spus el ridicanduse in coate.
"H...hey...sunt Louis" m-am inecat, toate manierele mele bune sburand pe usa.
"Bun venit la WSU, unde camerele sunt mici si petrecerile uriase," si-a dat capul pe spate incepand sa rada tare. Maxilarul mamei mele e deschis atat de tare incat ajunge pana-n podea, iar Natalie se foieste inconfortabil. Tristan vine inspre mine, dandu-mi o ´imbratisare frateasca´. Un ciocanit de aude la usa in timp ce imi las bagajele pe podea si nu pot face nimic de cat sa sper ca toata asta este doar o gluma.
"Intra!" a strigat noul meu coleg de camera, usa sa deschis si doi baieti si o fata au intrat. Fete in camera baietilor in prima zi? Poate ca Washington State o fost o decizie proasta. Mama arata ca si cum ar putea muri in orice moment. Nu dau vina pe ea.
"Hey, esti colegul de camera a lui Tristan?" a intrebat fata roscata. Nu are la fel de multe tatuaje ca si baietii, dar oricum are.
"Um, da...ma numesc Louis", am reusit sa spun.
"Sunt Niall, si aceasta este Steph". A spus blondul aratand spre fata. "O sa iubesti aici," zambetul sau e cald si promitator in ciudat aparentei rele.
"Sunt gata," a spus Tristan, luandu-si conversurile. Ochii mei se blocheaza pe inaltul, brunet baiat care sta catre perete. Parul sau este un mop de valuri in cap, impins spre spate de pe fruntea lui si are metal in spranceana si buza. Ochii mei calatoresc jos pe tricoul sau negru, pe mainile lui care sunt acoperite in tatuaje, nu se vede nici un centimetru de piele neatinsa. Mam asteptat sa se prezinte, dar nu a facut-o, in schimb si-a dat ochii peste cap plictisit., si si-a scos telefonul din buzunarul jeans-ilor stramti. Sunt sigur ca nu este la fel de prietenos ca amicul sau blond sau fata.
"Ne mai vedem Louis," a spus Steph si ceilalti patru iesind din camera. Am scapat o respiratie lunga. Daca as spune ca asta a fost inconfrotabil ar fi de neinteles.
"O sa iei o noua camera!" a zbierat mama imediat ce usa sa inchis.
"Nu, nu pot." Am oftat, "E okay mama, sunt sigur ca nu o sa stea pe aici oricum." Am incercat sa o conving, ca si pe mine de altfel.
"In nici un caz, ne ducem sa schimbam chiar acum. Nu ai sa stai intr-o camera cu acesti derbedei!" a tipat.
"Mama...te rog. Hai sa vedem cum ma descurc. Te rog!" Am implorato.
"Bine." a spus ea, spre surprinderea mea.
